aici - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

ale guvernării ruse. Guvernul de la Iaşi, apoi cel de la
Bucureşti au încurajat educarea populaţiei din regiune
prin înfiinţarea diferitor instituţii de învăţământ de
diverse niveluri, prin aprobarea unui şir de decizii
şi a legii instrucţiunii publice, care aveau menirea să
schimbe lucrurile în bine în domeniul educaţional.
Totodată, metodele de predare, obiectele de studiu
şi personalul încadrat în procesul de instruire se
deosebea în şcolile din cele două regiuni ale Basarabiei.
Administraţia română încerca să folosească în instrucţiunea
publică primară învăţători bine pregătiţi, care
erau atestaţi şi verificaţi. Învăţământul primar rural şi
urban nu se diferenţia, programa era unică, aşa cum nu
se proceda în provincia basarabeană sub stăpânire rusă,
unde era o diferenţiere de niveluri şi obiecte de studiu,
care puţin se asemănau şi păstrau mici influenţe ecleziastice.
Metodele evoluate, „importate” din Occident
erau tot mai des folosite în şcolile de toate nivelurile
de instruire din România, pe când în Rusia lucrurile
evoluau greu, din cauza şovinismului şi conservatorismului
ţarist, care cu greu accepta schimbările.
În sudul Basarabiei, învăţământul era simplificat,
laicizat, însă bine organizat, pe când în Basarabia
ţaristă se păstra influenţa ecleziastică, dogmatică, iar
gramatica şi citirea limbii ruse făceau inutilă instruirea
pentru copiii care nu ştiau şi nu doreau să însuşească
limba rusă. Învăţarea mecanică era o altă problemă
gravă a învăţământului rus, care încă se baza pe această
metodă de instruire, care în România începe să fie
eliminată prin studierea unor discipline şcolare ce
necesitau o gândire activă.
Putem afirma că nu numărul de şcoli a determinat
rezultatele politicii educaţionale a administraţiei
române sau ruse (deşi este important şi acesta), ci
modul de administrare şi implementare a reformelor,
care erau diferite şi aveau scopuri diferite. Guvernarea
rusă depunea eforturi să educe un cetăţean rus
supus şi devotat regimului ţarist şi bisericii ruse, pe
când paşoptiştii români, prin reformele lor, au avut
ca misiune educaţia pentru toţi şi crearea de cetăţeni
activi, care să-şi iubească ţara. În Moldova şi, ulterior,
în România se inculcă o cultură a educaţiei, aceasta
nemaifiind un privilegiu de castă ca în Imperiul Rus,
ci o necesitate obiectivă a timpului, iar obligativitatea
venea să responsabilizeze masele pentru viitorul ţării.
În concluzie, în anii 1857-1878, în Basarabia se
creează un sistem de învăţământ modern. Deşi el avea
multe neajunsuri, important era că se întreprindeau
măsuri de modernizare şi în sudul Basarabiei, şi în Basarabia
rusească, fiecare regim în modul său. Regimul
ţarist încuraja învăţământul în limba rusă, acceptat de
minorităţile etnice, iar România implementa învăţământul
modern naţional în limba română.
RESUME
CONTRIBUTIONS A LA HISTOIRE DE
L’EDUCATION PRIMAIRE ET SECONDAIRE
DANS LA BESSARABIE (1857-1878)
Le problème de l’éducation dans la Bessarabie du
XIX e siècle a été abordé par plusieurs historiens et de
manière différente : parfois objective, parfois tendencieuse.
Notre étude vise une brève analyse retrospective de
l’enseignement primaire et secondaire laïque de la Bessarabie
dans les années 1857-1878, quand la Bessarabie de
sud a été retrocédée à la Principauté de Moldavie par la
décision du Congrès de paix de Paris en 1856 par l’Empire
russe, qui continuait d’occuper l’autre partie de la Bessarabie.
L’étude de cette période nous offre la possibilité
d’observer le contraste entre l’enseignement laïque dans
la Bessarabie de sud (où l’enseignement se faisait dans la
langue roumaine, l’enseignement primaire était gratuit et
obligatoire, et l’on assurait les droits et les privilèges des
colonistes bulgaires, qui bénéficiaient de l’enseignement
dans leur langue maternelle et de l’autonomie dans
l’enseignement pendant les années 60 du XIX e siècle) et
l’enseignement dans la Bessarabie russe (où la réforme était
appliquée lentement et visait la russification de la population
autochtone ; quoiqu’on avait connu une croissance du
nombre des écoles primaires et sécondaires, l’instruction
en russe faisait que l’école devient étrangère aux Roumains
de Bessarabie).
Donc, les réformes se distinguent par le fond et le
style : celle introduite dans la Bessarabie de sud construit
une institution moderne et libérale, celle appliquée par
l’Empire russe est conservative et vise la protection du
système autocratique.
En comparant les deux systèmes scolaires, qui nous
offrent deux modèles différents, on constate que le régime
russe d’occupation, malgré les efforts, n’a pas réussi à
attirer la population autochtone dans l’école russe, et le
grand nombre d’analphabètes parmi les paysans de la Bessarabie
russe est une preuve de ce fait, tandis que en Bessarabie
de sud la population, indifférement de ses origines, a connu
un essor en matière d’éducation dans les années 1857-1878.
Bibliografie:
1. Adăniloaie, N. Istoria învăţămîntului primar (1859-1918),
Ed. Cris Book Universul, Bucureşti, 1998.
2. Adăniloaie, N. „Învăţămîntul în sudul Basarabiei între anii
1857-1878”, Revista istorică, T. IV, nr. 9-10, 1993.
3. Aldea, C. O istorie zbuciumată, Basarabia pînă la 1920,
Editura Academiei de Înalte Studii, Bucureşti, 1993.
4. Arbore, Z.C. Basarabia în secolul al XIX-lea, text îngrijit de
Ion şi Tatiana Varta, Ed. Novitas, Chişinău, 2001.
5. Bărsescu, Şt. Dicţionar cronologic. Educaţia, învăţămîntul,
– 284 –