aici - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

pretindea că pentru a-şi asigura comunicaţiile cu
armata de ocupaţie din Bulgaria, armata rusă îşi va
organiza „depozitele necesare pentru durata ocupaţiei
pe teritoriul românesc” 29 .
În contextul agravării conflictului cu Rusia, la
16/28 martie M. Kogălniceanu cerea printr-o nouă
notă adresată diplomaţilor români din străinătate ca
aceştia să protesteze mai departe împotriva Tratatului
de la San Stefano. Pe linia tradiţiilor de colaborare
cu statele balcanice România încerca să creeze un
front comun, mai ales cu Serbia, pentru reprezentarea
intereselor lor la noul congres european 30 . Totodată,
România s-a adresat Greciei, nemulţumită de amputările
teritoriale aduse ei de pacea ruso-otomană, pentru
încheierea unei alianţe împotriva unui mare stat
bulgar aflat sub influenţa Rusiei, care să fie acceptată
de Viena şi Londra 31 .
La 17 martie a intrat în vigoare Tratatul de la San
Stefano, fapt pentru care premierul I.C. Brătianu a
plecat la Viena şi Berlin pentru a discuta cu Andrassy
şi Bismark în ce măsură putea România să se sprijine
pe Austro-Ungaria şi Germania. Guvernul de la Viena
i-a oferit delegaţiei româneşti puţină încurajare şi a
îndemnat-o la rezistenţă, dar i-a sugerat că va trebui
să atragă de partea sa Anglia. Potrivit cercetătoarei
Uta Bindreiter, în încercarea de a opri expansiunea
rusă, Andrassy şi-a exprimat dorinţa de a sprijini
România la orice viitor congres european, dar nu a
făcut nicio promisiune privind Basarabia sudică, a
cărei anexare de către ruşi o acceptase prin Acordul
de la Reichstadt. El ar fi spus reprezentantului român
la Viena că „dacă Congresul va aduce pacea... şi dacă
toate celelalte puteri vor accepta pretenţia rusească (la
cele trei judeţe din sudul Basarabiei), noi singuri nu
vom face din problema Basarabiei un casus belli... Pe
de altă parte, dacă Congresul va rezulta într-un război,
ceea ce este foarte posibil, atunci vom adăuga, cu siguranţă,
problema basarabeană la toate celelalte motive
de nemulţumire pe care le avem la adresa Rusiei” 32 . La
27 martie/8 aprilie, Brătianu a fost primit la Berlin
de cancelarul Bismark, care i-a declarat premierului
român că problema Basarabiei trebuie rezervată unui
congres european, care va fi prezidat de Germania şi
va avea la bază prevederile Tratatului de la Paris din
1856 33 .
29
P. Cernovodeanu, op. cit., pp. 100-101.
30
N. Ciachir, op. cit., p. 321.
31
G. Ciorănescu, Basarabia, pământ românesc, Bucureşti,
2001, p. 49.
32
Apud G. Ciorănescu, op. cit., p. 50.
33
D.P. Ionescu, op. cit., pp. 114-115.
Informat de misiunea premierului Brătianu,
guvernul rus a recurs la presiuni diplomatice de intimidare
a României. Cancelarul Gorceacov l-a convocat, la
20 februarie/1 aprilie, pe generalul I. Ghica, somândul
să insiste la Bucureşti asupra încheierii grabnice a
convenţiei militare, în caz contrar exista ameninţarea
ca România să fie ocupată de trupele ruseşti şi armata
ei dezarmată. La aceste intimidări domnitorul Carol
I l-a chemat a doua zi la palat pe consulul general al
Rusiei la Bucureşti, baronul Dimitri Stuart, şi, faţă de
Kogălniceanu, i-a răspuns cu demnitate: „Ar trebui să
se ştie la Petersburg că pe tronul României şi în fruntea
armatei sale e un Hohenzollern, [...] şi că o armată care
a combătut la Plevna sub ochii ţarului... nu se va lăsa să
fie dezarmată. Vom fi sfărâmaţi poate, dar dezarmaţi,
niciodată” 34 .
La 25 martie/6 aprilie M. Kogălniceanu, în faţa agravării
litigiului cu Rusia, a propus principelui Carol I ca
armata, depozitele de muniţii, hrană şi medicamente,
la necesitate şi guvernul să se retragă în Oltenia, unde
să ocupe poziţii defensive. Între timp, guvernul de la
Petersburg devine mai conciliant şi Gorceacov trimite
la Bucureşti, la 29 martie/10 aprilie, prin consulul rus
o telegramă lui Carol I, în care îl anunţa că „Rusia e
gata să încheie cu România o nouă convenţie militară”,
nemaifăcându-se nicio aluzie la dezarmarea armatei
române 35 . Totuşi, guvernul român s-a menţinut
în continuare în defensivă, cu atât mai mul că la 31
martie/12 aprilie, rezidentului român de la Petersburg
i s-a comunicat că un corp de armată rusesc condus
de generalul Zimmerman, ce staţionase până atunci în
Dobrogea, a ocupat mai multe puncte strategice din
Basarabia. În situaţia creată, la 8/21 aprilie generalul
Ghica a fost rechemat la Bucureşti pentru consultări,
sub pretextul unui concediu de odihnă, urmând să fie
amânată semnarea convenţiei cu Imperiul Rus până la
conferinţa generală a puterilor europene 36 .
În luna aprilie, când comandamentul rus efectua
concentrări de trupe chiar în apropierea Bucureştiului,
dezbaterile în parlamentul român au dobândit un
accent deosebit de critic privind atitudinea Rusiei, în
paralel cu acuzaţiile aduse în Senat guvernului liberal.
Premierul Brătianu a condamnat acţiunea opoziţiei de
a hărţui zilnic guvernul cu moţiuni ce conţineau dubii
asupra patriotismului cabinetului condus de el. Mărturisindu-şi
regretul, el a menţionat că, în urma vizitelor
făcute la Viena şi Berlin, s-a convins că marile puteri
34
Ibidem, p. 115.
35
P. Cernovodeanu, op. cit., p. 101.
36
Ibidem, p. 102.
– 134 –