aici - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

comisia condusă de Iuşnevschi şi Vatichioti, care a
atras atenţia Petersburgului asupra stării grave a bulgarilor.
Măsurile întreprinse au avut un efect pozitiv,
pentru că nu doar au stopat refugierea bulgarilor, dar
şi au generat stabilirea în Basarabia a unor noi colonişti.
Astfel, la 25 iunie 1816, Vatichioti şi Iuşnevschi
constată că „multe familii de bulgari din Moldova şi
Muntenia au dorinţa de a imigra în oblastea Basarabiei,
ca să se unească cu compatrioţii lor” 65 . Ei menţionează
că colonizarea Basarabiei cu imigranţi transdanubieni
va aduce la prosperarea regiunii 66 . În scrisoarea adresată
împăratului Alexandru I, la 3 iulie 1816, ei cer ca
bulgarii să fie stabiliţi pe pământurile statului ca agricultori,
iar în acest sens, să se bucure de un beneficiu
adăugător, care ar consta în eliberarea lor de impozite
pe o perioadă de 6 ani şi care i-ar viza şi pe doritorii
de a se stabili în Basarabia. Referitor la pretenţiile
marilor proprietari de pământuri către bulgari, cei doi
scriau că imigrarea şi stabilirea lor aici nu depindea de
hazna şi de moşieri 67 . Aceasta, în opinia noastră, este o
dovadă a faptului că la început imigrările în Basarabia
nu au fost dirijate de autorităţile ţariste, iar refugiaţii
veneau fără a fi atraşi de diverse privilegii, însă când
funcţionarii ruşi au început să vadă în bulgari o forţă
care ar putea asigura prosperarea lor şi a sudului Basarabiei,
colonizărilor a început să li se acorde o atenţie
deosebită. În scopul reţinerii aici a bulgarilor şi al
stimulării unui nou val de colonizări, guvernatorul A.
Bahmetev îl trimite, în luna noiembrie a aceluiaşi an,
în colonii, pe consilierul de stat Navroţchi, ca acesta
să-i convingă pe bulgari că numai sub ocrotirea împăratului
rus, bejenarii ar putea dobândi prosperarea, iar
introducerea iobăgiei în Basarabia este doar un zvon 68 .
La 13 iulie 1816, Comisia specială şi-a încheiat activitatea.
În raportul final al acesteia se constată că „după
cum reiese din recensământul efectuat pe nume, societatea
bejenarilor de peste Dunăre este constituită din
12.813 suflete de genul masculin, din care 10.756 sunt
bulgari adevăraţi, 1.872 – moldoveni şi 185 – greci”.
Tot aici se menţiona că trebuie să fie egali în drepturi
cu nou-veniţii şi locuitorii autohtoni, care sunt în
număr de 1.160 de suflete de genul masculin şi care
trăiesc pe lângă imigranţi” 69 . În raportul lui Bahmetev
către L.L. Bennigsen se menţionează că activitatea
Comisiei a deschis calea pentru măsuri ulterioare ce ar
permite stabilirea bulgarilor în Bugeac 69 .
65
ANRM. F. 2, inv. 1. d. 521. f. 127v.
66
ANRM. F. 2, inv. 1. d. 521. f. 88.
67
ANRM. F. 17, inv. 1. d. 17. ff. 173-177.
68
ANRM. F. 17, inv. 1. d. 17. ff. 163, 165.
69
ANRM. F. 17, inv. 1. d. 17. f. 105.
D. Vatichioti, continuând să apere drepturile coloniştilor,
şi-a expus propria opinie. În scrisoarea sa din
13 noiembrie 1816 adresată guvernatorului Basarabiei,
el se arată convins că statul trebuie, în primul
rând, să-i concentreze pe toţi coloniştii pe pământurile
libere ale ţinutului Tomarovo. În al doilea rând,
administrarea coloniilor trebuia să efectuată de un
organ special (Comitet titular – I.D.), condus de un
funcţionar fiabil, care ar putea să asigure imigranţilor
apărare echitabilă şi protecţie împotriva hărţuirii din
partea moşierilor mari. În al treilea rând, el susţinea
că refugiaţii trebuie să fie autoadministraţi de către un
staroste bulgar 70 . Scrisoarea a ajuns şi la St. Petersburg,
iar ca rezultat – prin decretul imperial din 22 martie
1818 a fost instituit Comitetul tutelar privind coloniştii
străini din Sudul Rusiei 71 , sub conducerea lui
I.N. Inzov 72 .
La 29 decembrie 1819, împăratul Alexandru I
emite un decret („tzarskaia gramota”) prin care acordă
coloniştilor bulgari din Basarabia ţaristă drepturi şi
privilegii deosebite. Printre cele mai principale au fost
acordarea statutului de colonist şi, ca urmare, primirea
în folosinţă a câte 60 desetine de pământ şi scutirea de
multe dări şi impozite 73 .
Acordarea de privilegii a favorizat colonizările
ulterioare şi sporirea numărului coloniilor în Bugeac.
În prima perioadă a colonizării masive, 1806-1819,
bulgarii originari din regiunile de nord-est ale Bulgariei,
împreună cu alţi refugiaţi transdanubieni, se
70
ANRM. F. 2, inv. 1. d. 214. ff. 32-33.
71
Comitetul îşi avea sediul în or. Ekaterinoslav, din 1820 –
la Chişinău, de unde, în 1833, este transferat la Odesa (D.
Poştarencu. Contribuţii la istoria modernă a Basarabiei.
Chişinău: Grafema Libris, 2005, vol. I, p. 54).
72
Полное собрание законов Российской империи.
Собрание первое. 1819 г. Издательство: Тип. II Отделения
Собственной Его Императорского Величества
Канцелярии. Составитель: Сперанский М.М. Том
XXXVI. СПб, 1830, p. 154.
73
Mai detaliat despre rolul lui I.N. Inzov la acordarea
privilegiilor coloniştilor bulgari şi conţinutul decretului
imperial vezi: I. Duminica. Aportul lui I.N. Inzov la
acordarea privilegiilor coloniştilor bulgari [Приносът
на И. Н. Инзов за предоставяне на привелегиите за
българските колонисти]. In: Relaţiile moldo-bulgare:
Personalităţi marcante. Învăţământul şi ştiinţa. Cahul:
S.Ş.B. 2011, p. 44-59; I. Duminica. Decretul Imperial
din 29 decembrie 1819 şi reglarea statutului coloniştilor
bulgari în Basarabia. In: Proprietatea funciară în Basarabia:
tradiţie, organizare şi reglementare. Chişinău: Bons
Offices. 2011, p. 22-24; I. Duminica. Politica Imperiului
Rus de acordare a privilegiilor coloniştilor bulgari din
Basarabia în prima jumătate a sec. al XIX-lea. In: Muzeul
Naţional de Istorie şi Arheologie a Moldovei. Sesiunea
ştiinţifică (Rezumate). Chişinău: Bons Offices, 2011, p.
54-55.
– 115 –