aici - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

acţiunea de la Biserica Antim, iniţiată de basarabeni,
dar şi o fotografie mare despre excursia regală. Într-o
societate ca cea românească, care acorda multă atenţie
amănuntelor şi transmitea anumite mesaje prin
imagini, nu era întâmplătoare imaginea de pe prima
pagină a aceluiaşi ziar „Universul” pe 17 mai, în care
într-un chenar negru apărea un cazac ce înlănţuia o
ţărancă în costum românesc. Ajuns la Constanța pe
20 mai, adică în ziua în care destui lideri politici și
nu numai ar fi dorit să aibă loc dezvelirea statuii lui
Cuza 42 , dat fiind faptul că atunci avea loc și congresul
Ligii Culturale, regele reușea să amâne destul de inabil
un moment festiv mult așteptat pentru o săptămână 43 .
Încercând să inducă ideea că doar o coincidență făcuse
ca regele să nu poată ajunge măcar pe 20 mai la Iași,
autoritățile publicau rapid o telegramă a acestuia, în
care se anunța cu mult patos prezența lui și a întregii
familii regale la Iași, pentru a aduce la un loc ceea ce,
în viziunea lui, erau „trecutul, prezentul şi viitorul” 44 .
Surprinzător, dar prudența regelui avea să-i contamineze
și pe inițiatorii din partea Ligii ai protestului
pregătit pentru 16 mai: aceștia şi-au asumat
importanța neprovocării altor orgolii în cadrul cercurilor
politice rusești, motiv pentru care încercau să
fie cât mai moderați. Cu toate acestea, cântecele cu
rezonanță „Deşteaptă-te, române!” şi „Pe-al nostru
steag”, cântate de participanţii la procesiunea condusă
de Xenopol, reflectau o stare de spirit existentă în acel
moment în rândul ieșenilor 45 .
Atitudinea cumpătată a românilor într-un moment
de reflecţie şi tristeţe, chiar dacă ruşii simţiseră nevoia
să marcheze victoria din 1812 prin „strigăte de triumf
şi cu slujbe bisericeşti făţarnice”, aşa cum consemna şi
Nicolae Iorga, a generat ca reacţie doar „organizarea
unor adunări culturale, scrieri doveditoare, durere
liniştită şi fecundă reculegere”. La Iaşi, după adunarea
din Piaţa Unirii, rectorul Gh. Bogdan îi îndeamnă pe
cei prezenţi să se despartă în linişte 46 . Îndemnul nu
era deloc întâmplător în condiţiile în care, deşi marea
majoritate a protestatarilor înţeleseseră importanţa
evitării unor discursuri înflăcărate, membrii parti-
42
Carol I notează în corespondența către sora sa Maria de
Flandra la 15 iulie că, după șederea la Constanța, va merge la
dezvelirea statuii lui Cuza, fără să mai facă vreo altă precizare,
adăugând că primirea din capitala Moldovei a fost entuziasmantă,
ceea ce arăta că, din punctul de vedere al suveranului,
practic, protestele de la Iași nici nu existau ca acțiune publică,
în Sorin Cristescu, Carol I. Corespondenţa privată, Editura
Tritonic, Bucureşti, 2005, p. 491.
43
Universul, 9 mai 1912, p. 1.
44
Universul, 10 mai 1912, p. 3.
45
Evenimentul, 17 mai 1912, p. 3.
46
Neamul românesc, an V, nr. 18-19, 19 mai 1912, p. 273.
dului liberal din localitate au încercat să ducă acţiunea
într-o altă direcţie decât cea preconizată: „cu ocazia
manifestaţiei pentru comemorarea centenarului
răpirii Basarabiei, clubiştii liberali au luptat din
răsputeri pentru a determina pe o parte din studenţi
ca să se dedea la acte de dezordine, proiectând chiar o
demonstraţie la consulatul rusesc” 47 .
Privite în ansamblu, comemorările publice, ca şi
aniversările sau jubileele, din societatea românească au
provocat de fiecare dată numeroase dispute, generate
în primul rând de dorinţa fiecărei grupări politice sau
a fiecărui lider de a transfera asupra sa din câştigul de
imagine pe care îl puteau aduce astfel de manifestări.
Acesta era motivul pentru care, aproape după un tipar
binecunoscut, organizatorii – partidul aflat în acel
moment la guvernare – încercau să se lege simbolic şi
mai mult de acel eveniment, în timp ce opoziţia era
preocupată să găsească numeroase definiţii de organizare
sau, dacă era posibil, ca la 1912, chiar să deturneze
acel eveniment. Revenind la primăvara anului 1912,
putem observa că episodul „16 mai” a provocat destule
dispute, iar când spunem asta ne gândim, în primul
rând, la demisia lui Dimitrie Greceanu din funcţia de
primar al Iaşului şi la înlocuirea lui cu G. Botez 48 .
Opinia publică ieşeană avea de răspuns la o întrebare
dificilă în apropierea unui moment important
pentru comunitate: ce anume îl determinase pe edilul
ieşean să recurgă la un gest atât de radical ca demisia.
Explicaţia a fost oferită într-un timp destul de scurt
de presa locală, care numea ca principală printre
posibilele cauze ale demisiei refuzul ministrului
cultelor C.C. Arion şi a lui D. Greceanu să intre la
un anumit moment în structurile guvernamentale 49 .
Intervenţia regelui Carol I, prezent la Iaşi cu ocazia
dezvelirii statuii lui Cuza, devenea necesară pentru
buna funcţionare a echipei conservatoare, mai ales că
motivele se plasau în sfera unor presupuneri şi a unor
neînţelegeri personale: „domnul Grecianu a declarat
că ştie pertinamente, că notele răutăcioase apărute în
ziarele de opoziţie şi afirmarea că d-sa nu poate intra
în minister din cauză că face parte din comitetul contra
serbărilor din Basarabia” 50 .
Apare întrebarea dacă îngrijorările provocate
de serbările şi contraserbările din 16 mai 1812 erau
exagerate Înclinăm să dăm un răspuns negativ,
ţinând cont de faptul că la puţină vreme după consumarea
episodului basarabean, apărea o ştire potrivit
47
Adevărul, 17 mai 1912, p. 4; Evenimentul, 17 mai 1912, p. 2.
48
Opinia, 1 mai 1912, p. 2.
49
Ibidem.
50
Opinia, 1 mai 1912, p. 2.
– 153 –