aici - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

nării ispravnicilor în ţinuturile Bender, Akkerman şi
Ismail, deşi în ţinuturile respective erau puţini nobili.
În prezent, având în vedere condiţia de a remarca şi,
cu timpul, de a modifica acele stipulaţii ale Regulamentului
care creează inconveniente şi nu contribuie
la implementarea intenţiilor binefăcătoare ale
Guvernului, rezidentul plenipotenţiar al Basarabiei,
general-aghiotantul contele Voronţov, a comunicat
Ministerului că administrarea poliţienească ţinutală 68
din această regiune se află într-o stare foarte proastă
şi chiar dezorganizată cu totul; că acţiunile ilegale,
abuzurile, violenţele, dezordinile de orice gen ale
acesteia nu au limită şi că toate eforturile depuse de
conducerea superioară, cu scopul de a ameliora situaţia
în acest sector, sunt zadarnice; deoarece drept
obstacol de neînvins în calea succesului stă instabilitatea
ispravnicilor şi a membrilor aleşi de către nobili;
că aceste slujbe sunt ocupate de oameni care defel nu
se gândesc să-şi îndeplinească obligaţiile în mod cinstit
şi sârguincios şi care nu cunosc nici legile, nici chiar
limba rusă, iar acest impediment, foarte important
până acum, va fi şi mai mult resimţit, când, conform
intenţiei aprobată de împărat, Ministerul Finanţelor
va strămuta în Basarabia 20 000 de ţărani de stat din
guberniile cu pământ puţin” 69 .
Pentru a impresiona autorităţile de la Sankt
Petersburg şi, astfel, a fi mai convingător în privinţa
solicitării sale, Voronţov a recurs şi la un alt neadevăr.
Deci, atribuindu-i ispravnicului ţinutului Akkerman
săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu, rezidentul
plenipotenţiar a mai afirmat că acesta, fiind moldovean
şi necunoscând limba rusă, administrează un
ţinut ai cărui „locuitori, fără excepţie, sunt toţi ruşi” 70 .
Înfăţişându-i pe funcţionarii de origine română
în cele mai nefavorabile culori, Voronţov a solicitat
învoire imperială de a numi persoane din partea
coroanei în posturile de ispravnici şi de membri ai
de aici care, pe baza acestui Regulament, sunt împuternicite
să aibă raporturi cu Consiliul de Stat şi cu unii miniştri să
se adreseze cu chestiuni de serviciu, în locul acestora, direct
secretarului de stat, contelui Capodistria, iar până la întoarcerea
acestuia, absentând în prezent, – contelui Nesselrode”
(ANRM, F. 3, inv. 1, d. 1260, f. 121).
În 1824, contele K. Nesselrode a primit în posesiune
pământul dăruit de împărat în Basarabia, cu o suprafaţă
totală de 10 000 de desetine, din care 4 955 de desetine – în
judeţul Akkerman, iar 5 044 de desetine – în judeţul Bender
(Статистическое описание Бессарабии собственно так
называемой, или Буджака, Аккерман, 1899, рp. 265-266,
359-360).
68
Competenţă pe care o aveau isprăvniciile.
69
Полное собрание законов Российской империи с 1649 года,
С.-Петербург, 1830, том XXXIX, nr. 30048, рp. 510-511.
70
Ibidem, p. 511.
isprăvniciilor din Basarabia. Propunerea s-a bucurat
de sprijinul Comitetului de Miniştri, iar la 2 septembrie
1824, ea a fost vizată de împărat 71 . Drept consecinţă,
necunoscătorii legilor ruse şi ai limbii ruse au
fost privaţi de dreptul de a ocupa slujbe în cadrul
isprăvniciilor şi, în modul acesta, limba română a fost
exclusă din instituţiile respective.
În plus, Voronţov a anunţat puterea administrativă
centrală că după acest demers al său vor urma
şi altele, în vederea introducerii modificărilor necesare
în Regulamentul din 1818, „pe care el intenţionează
să le propună, dar numai după ce ele vor fi puse
în concordanţă cu necesităţile locale şi privilegiile
dăruite regiunii” 72 . În realitate, Voronţov urmărea
scopul să reducă din privilegiile acordate, să dilueze
specificul naţional şi, în cele din urmă, să minimalizeze
elementele neînsemnate de autonomie stabilite
pentru Basarabia.
Venind, la sfârşitul lunii aprilie 1824, pentru a
doua oară în Basarabia pe durata primului său an de
guvernare a provinciei, Voronţov a dat noi dispoziţii
de ordin administrativ, care „nu puteau fi pe placul
moldovenilor” 73 , printre noile dispoziţii numărânduse
şi cea referitoare la operarea remanierilor preconizate
în cadrul isprăvniciilor. Însă, cum recunoştea
Vighel, desemnarea ispravnicilor şi a comisarilor din
ordinul lui Voronţov, dar nu în bază de alegeri constituia
o „evidentă încălcare a Regulamentului” 74 din
1818. Potrivit afirmaţiei acestui secundant al lui Voronţov,
moldovenii şi-au propus să protesteze împotriva
schimbării ordinii de numire a ispravnicilor. „Pentru
a-şi exprima nemulţămirea, ei au hotărât să înainteze
un memoriu, în care au voit să explice că, întrucât
sunt lipsiţi de dreptul de a alege funcţionarii isprăvniciilor,
nobilimea renunţă şi la dreptul de a alege
casierii ţinutali 75 , ca, în caz de irosire a banilor de către
aceştia, să nu poarte nici o răspundere pentru ei” 76 . În
continuare, Vighel declară că el a depus eforturi spre
a-i abate pe nobili de la această intenţie, căci ea le va
fi zadarnică. Oricum, nobilii nu au întreprins nicio
acţiune de protest împotriva violării acestui drept
acordat lor. Intenţia lor de a adresa un memoriu s-a
tărăgănat în legătură cu schimbarea ce a intervenit pe
tronul imperiului.
71
Ibidem, p. 510; ANRM, F. 88, inv. 1, d. 101, f. 12.
72
Полное собрание законов Российской империи с 1649 года,
том XXXIX, p. 512.
73
Ф.Ф. Вигель, Воспоминания, часть 6, p. 134.
74
Ibidem, p. 134.
75
Sameşii.
76
Ф.Ф. Вигель, Воспоминания, часть 6, p. 135.
– 90 –