aici - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

iilor absolute și semiasiatice ca Rusia”. Manifestul
constata planurile țarilor de a ajunge la Marea Mediterană,
iar pentru aceasta ar fi trebuit să pună stăpânire
pe strâmtorile Bosfor și Dardanele. Dar drumul spre
Constantinopol duce prin România și Bulgaria. Iată
cum românii au fost condamnaţi să fie prima victimă a
cuceririi rusești în această direcţie. Documentul critica
politica balcanică a Imperiului Rus: „Sub pretextul
mincinos de a emancipa popoarele mici din Europa –
Rusia urmărea în realitate decât cucerirea Balcanilor, a
strâmtorilor și ieșirea la Marea cea Caldă” 21 .
Martor al evenimentului, cunoscutul gazetar C. Mille
consemna în cartea sa de rememorare: „Socialiștii s-au
întrunit seara în sala „Dacia” și dintre fruntașii lor au
asistat C. Dobrogeanu-Gherea, Zamfir Arbore, doctorul
Racovski, Ion Teodescu, Ct. Lambru, Toma Drăgușu.
Prezidează d. Toma Drăgușu, care dă cuvântul mai
întâi d-lui Zamfir Arbore.
Apoi vorbește doctorul C. Racovski, ale cărui
cuvinte de protestare interesează mai mult fiindcă
acest om e unul dintre cei care a susținut, ca bolșevic,
drepturile Rusiei asupra pământului basarabean.
Doctorul Racovski spunea că este o onoare pentru
Partidul Socialist fiindcă protestează contra răpirii
Basarabiei. Protestarea doctorului Racovski, ca toate
postulatele socialiștilor, este asociată ideii cum că
numai proletariatul emancipat va putea desrobi
Basarabia” 22 .
Iașiul a organizat ample acțiuni comemorative.
Pregătirile au început încă din ultimele zile ale lunii
martie 1912. La 29 martie, profesorul Alexandru
D. Renapol a trimis o adresă rectorului universității
ieșene, informându-l: „Un comitet de profesori alcăltuit
din D-nii C. Climescu, P. Rășcanu, A. Obreja, I.
Bărbulescu și subsemnatul au convocat pentru ziua
de 30 mai multe persoane pentru a discuta ce măsuri
sunt de luat pentru a răspunde din partea poporului
român la serbările din partea Rusiei a centenarului
anexării Basarabiei. Vă rugăm să binevoiți a pune aula
Universității la dispoziția acestei întruniri, care va
21
Ibidem.
22
C. Bacalbașa, Bucureștiu de altă dată. 1910-1914, vol. IV, Ed.
a II-a, București, 1936, p. 87. C. Racovski nu a rămas consecvent
punctului său de vedere. Părăsind România pentru a
se alătura loviturii de stat bolșevice, a renunțat la poziția sa
exprimată în 1912, abordând, în aceeași chestiune, o poziție
diametral opusă (vezi Victor Frunză, Istoria stalinismului
în România, ed. a II-a, București, 1990, pp. 46-47). Notând
această bruscă schimbare, C. Bacalbașa consemna în 1924
despre C. Racovski că „ori la 1912 nu era bun român, ori
acum nu este suficient de sincer apărător al Rusiei Sovietice”
(vezi C. Bacalbașa, „Doctorul Racovski în chestiunea Basarabiei”,
în Adevărul, XXXVI, nr. 12372, 30 mai 1924).
avea loc la 3 ore p.m. Primiți, Domnule Rector, asigurarea
considerației mele” 23 .
Cu această ocazie, Dimitrie C. Moruzi a editat o culegere
de cântece basarabene la Iași, printre care figurau:
Marșul răzeșilor din Basarabia, Doina mazilului, Dorul
basarabeanului, Hora basarabeanului, Pribeagul 24 .
În vechea capitală a Moldovei, ceremoniile au
debutat la primele ore ale zilei de 16 mai în sunetele
de durere ale clopotelor bisericilor și catedralei
mitropolitane. Întregul oraș a avut drapelul coborât
în bernă. Mii de oameni de diverse vârste și profesii
au ținut să participe la festivități. Studenți, elevi,
profesori, funcționari, pensionari, muncitori au
răspuns chemării secției locale a Ligii Culturale. La
catedrala mitropolitană s-a oficiat un Te Deum de
către un sobor de preoți în frunte cu episcopul vicar
Antem Botășăneanu. După slujbă participanții au
pornit într-un marș al tăcerii pe arterele principale ale
Iașului. Procesiunea s-a îndreptat în liniște și ordine
pe străzile Ștefan cel Mare, Golia până la Piața Unirii,
unde a avut loc o frumoasă solemnitate. Studenți și
elevi intonau imnul național 25 .
Seara, Teatrul Național din Iași a fost gazda unui
program artistic. Festivitățile au început prin intonarea
Imnului Regal de către fanfara liceului-internat
din oraș. A urmat conferința, plină de patos și sensibilitate,
a profesorului universitar ieșean A.D. Kenopol,
președintele comitetului de organizare a manifestațiilor.
Oratorul a anunţat că la Chișinău au loc fastuoase
serbări aniversare ale ocupanților „vremelnici țariști”,
susținând că „este bine și înțelept ca asemenea acte să fie
trecute sub semnul tăcerii, iar nu comemorate și înfipte
în amintirea urmașilor, prin ridicări de monumente
și serbări zgomotoase, căci mai în urmă, orice ai face
țintuiește pe stăpânul veșniciei decât propria rușine” 26 .
A luat apoi cuvântul actorul State Dragomir,
originar de pe meleagurile basarabene. El a condamnat
în alocuțiunea sa poziția autorităților țariste, care au
proslăvit secolul de stăpânire rusă asupra Basarabiei.
Din partea tineretului universitar, prezent în număr
mare în sala devenită neîncăpătoare, a vorbit Horia
Dăscălescu, președintele Societății Studențești din
România, care a salutat inițiativă organizării acestor
acțiuni comemorative 27 .
După discursuri, actorii State Dragomir și A. Cozinu
23
Cf. Anghel Popa, „1812-1912. Centenarul anexării Basarabiei
și implicațiile sale asupra națiunii române”, In Revista
istorică, serie nouă, tom. VII, nr. 9-10, sept.-oct. 1996, p. 750.
24
Dimitrie C. Moruzi, Cântece basarabene, Iași 1912, passim.
25
Opinia, Iași, IX, nr. 1591, 17 mai 1912.
26
A.D. Xenopol, „Răpirea Basarabiei”, In Arhiva, Iași, an XXII,
nr. 5, mai 1912, p. 200.
27 Evenimentul, Iași, XX, nr. 62, 16 mai 1912; vezi și Anghel
Popa, op. cit., pp. 750-751.
– 145 –