aici - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

asemenea, prin ordinul ministrului de finanţe din 27
iulie 1816, s-a prevăzut ca, în cazul exportului mărfurilor
din provincie pe cale maritimă prin Akkerman în
Odesa, respectivele să fie supuse unei taxe vamale ca
şi mărfurile exportate peste hotare, din considerentul
că mărfurile puteau fi exportate prin contrabandă
peste hotare 43 . Decizia în cauză a fost determinată,
în primul rând, de creşterea substanţială a numărului
de vase ce transportau cereale în portul Odesa pentru
a fi exportate ulterior peste hotare. Această creştere,
la rândul său, rezulta din cererea ridicată la grâne pe
piaţa externă şi sporirea în consecinţă a interesului
negustorilor din Odesa pentru cerealele din provincie,
la care se adăugă acele multiple impedimente pe care le
întâmpinau negustorii din Basarabia la exportul cerealelor
prin porturile provinciei.
În Basarabia, în comerţ se puteau încadra toţi locuitorii
provinciei şi străinii, fără nicio deosebire, în baza
aceloraşi principii existente până la 1812. Dar şi după
destituirea lui I.M. Hartingh, negustorii, atât locali,
cât şi cei de ghildă din guberniile de peste Nistru, au
trebuit să obţină în continuare permisiuni speciale
pentru a putea exporta mărfuri peste hotarele provinciei.
Spre exemplu, negustorul de ghilda întâi din
Odesa Emanuil Kriţ a putut exporta în Constantinopol
400 chile de grâu doar după ce, la 1 septembrie
1816, general-locotenentul A.N. Bahmetev a dispus
expres funcţionarilor postului vamal din Ismail acest
lucru 44 . A.N. Bahmetev a încercat totuşi să elimine
orice alte impedimente din faţa comerţului extern al
provinciei. La 1 noiembrie 1816, acesta insista, într-o
scrisoare adresată comandantului-şef al Armatei a 2-a,
contele L.L. Bennigsen, asupra consecinţelor negative
ale interzicerii exportului cerealelor din Basarabia.
În opinia sa, interdicţia ‒ deşi facilita menţinerea
unui preţ mic la cereale, agreat de comandamentul
armatei ruse, pentru că permitea achiziţionarea cantităţilor
necesare de proviant la condiţii avantajoase ‒
ruina agricultorii şi lipsea statul de venituri vamale şi
fiscale 45 . Probabil, tot ca urmare a insistenţei lui A.N.
Bahmetev, în conformitate cu dispoziţiile Comitetului
de Miniştri din 28 noiembrie 1816, exportul
cerealelor din Basarabia în guberniile interne ruse a
fost admis fără plata taxelor vamale 46 .
43
V. Tomuleţ, Politica comercial-vamală a ţarismului în Basarabia
şi influenţa ei asupra constituirii burgheziei comerciale.
Chişinău: CEP USM, 2002, p. 94.
44
ANRM. F. 2, inv. 1, d. 467, f. 1021 verso.
45
V. Tomuleţ, Politica comercial-vamală a ţarismului în Basarabia
(1812-1830). Documente inedite din arhivele Rusiei,
Ucrainei şi Republicii Moldova. Chişinău, 2002, p. 275-276.
46
ANRM. F. 2, inv. 1, d. 682, f. 4-5 verso.
Toate aceste dispoziţii, adoptate atât de organele
imperiale, cât şi de cele regionale, au fost generalizate
în Hotărârea Consiliului de Miniştri din 28 noiembrie
1816 în privinţa comerţului Basarabiei. Acest act
constituie o etapă nouă în dezvoltarea relaţiilor comerciale
între Basarabia şi guberniile ruse şi în integrarea
provinciei în sistemul pieţei interne ruse. Decizia din
28 noiembrie 1816 punea, însă, un şir de obstacole
importului de mărfuri ruse în Basarabia, deoarece
acestea erau supuse taxelor vamale conform tarifului
din 1816, de parcă teritoriul nu ar fi fost în componenţa
Imperiului. În plus, sumele acumulate în oficiile
vamale ale Basarabiei din perceperea taxelor vamale
reveneau provinciei, ceea ce va genera o tendinţă a
administraţiei locale de a spori pe cât se poate această
sursă de venit. Hotărârea prevedea, de asemenea,
eliberarea de taxe vamale a mărfurilor produse în
Basarabia şi exportate de negustorii locali în guberniile
ruse 47 . Cât priveşte această ultimă prevedere,
menţionăm că în iunie 1817 Consiliul de Miniştri a
discutat propunerea înaintată de A.N. Bahmetev de
a permite şi negustorilor din guberniile limitrofe cu
Basara bia să exporte liber peste Nistru mărfuri de
provenienţă autohtonă fără plata taxelor vamale, aşa
cum li se permitea locuitorilor din provincie 48 . Sprijinind
activitatea comercială a negustorilor din guberniile
ruse, autori tăţile provinciale căutau să limiteze
astfel sursele de venit ale negustorilor străini, în special
supuşi otomani şi habsburgici, care beneficiau în Basarabia
de privilegii substanţiale 49 .
Pentru a putea exporta mărfuri din Basarabia fără
plata taxelor vamale în restul imperiului, negustorii
din provincie trebuiau, în conformitate cu prevederile
Hotărârii din 28 noiembrie 1816, mai întâi să obţină
confirmarea originii locale a produselor de la poliţia
oraşului de reşedinţă, iar apoi să se prezente cu ea la
Chişinău pentru a obţine de la departamentele de
resort permisul de trecere a cordonului sanitaro-vamal
de pe Nistru 50 . Ca urmare, deseori, negustorii depăşeau
47
V. Tomuleţ, Politica comercial-vamală a ţarismului în Basarabia
(1812-1830). Documente inedite din arhivele Rusiei,
Ucrainei şi Republicii Moldova. Chişinău, 2002, p. 278-279.
48
V. Tomuleţ, Politica comercial-vamală a ţarismului în Basarabia
şi influenţa ei asupra constituirii burghezii comerciale.
Chişinău: CEP USM, 2002, p. 99.
49
Vezi: A. Emilciuc, Statutul negustorilor fără reşedinţă în
oraşele Basarabiei şi Odesa (1812-1861). In: Tyragetia:
Revista Muzeului Naţional de Arheologie şi Istorie a
Moldovei. Seria nouă. Vol. III [XVIII], nr. 2: Istorie şi Muzeologie.
Chişinău, 2009, p. 39-60.
50
V. Tomuleţ, Politica comercial-vamală a ţarismului în Basarabia
(1812-1830). Documente inedite din arhivele Rusiei,
Ucrainei şi Republicii Moldova. Chişinău, 2002, p. 276.
– 101 –