aici - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

ROLUL NOBILIMII ÎN VIAŢA PUBLICĂ DIN BASARABIA
ÎN SECOLUL AL XIX-LEA
Valentina SAMOILENCO
Ocupaţia principatelor române de către armatele
ruseşti în anii 1806-1812 s-a terminat cu Pacea
de la Bucureşti din 16 mai 1812. Necătând la faptul
că Turcia nu avea niciun drept asupra principatelor,
totuşi, conform articolului IV al tratatului, cedează
Rusiei o parte din teritoriul Moldovei, stabilind drept
frontieră între Imperiul Rus şi Otoman „râul Prut
de la intrarea lui în Moldova şi până la vărsarea lui
în Dunăre, precum şi malul stâng al Dunării până la
gurile Chiliei şi la mare” 1 .
Acest rapt nelegiuit este justificat atât de istoricii
ruşi, cât şi de cei rusificaţi, care afirmă că el ar fi fost
„o binecuvântare pentru poporul românesc din Basarabia,
salvându-l de sub robia asiatică a turcilor şi
aducându-i «cultură»” 2 .
Basarabia era parte integrantă din vechea Moldovă
şi nu putea să se deosebească de restul Moldovei nici
din punct de vedere economic şi social-politic, nici din
punct de vedere cultural. În Basarabia, până în zilele
noastre se văd mărturii ale acestei culturi: ruinele
vechilor cetăţi moldoveneşti Cetatea Albă, Soroca,
Hotin, urmele oraşelor moldoveneşti, vechiul Orhei,
Lăpuşul. Un centru de cultură al timpului au fost instituţiile
ecleziastice. Numărul mare de mănăstiri şi biserici
ne vorbeşte despre nivelul cultural al Basarabiei.
La momentul anexării, în provincie existau 12 mănăstiri
şi 13 schituri 3 , ca exemplu putem numi mănăstirile
Căpriana şi Curchi, ctitorite pe timpul domniei
lui Ştefan cel Mare în secolul al XV-lea. În anul 1812,
în Basarabia existau 749 biserici în 755 localităţi 4 ,
printre acestea biserica Sf. Dumitru din Orhei, zidită
de Vasile Lupu, biserica Adormirea Maicii Domnului
de la Căpriana, construită în secolul al XV-lea, care
sunt funcţionale până în prezent.
Despre cultura moldovenească în Basarabia, nu puţină
importanţă au şi alte mărturii din secolul al XIX-lea.
Iaşul, centrul cultural şi politic al Moldovei, era şi
capitala judeţului Iaşi, ale cărui teritorii se întindeau
în mare parte peste Prut. Oraşul, aşezat în imediata
vecinătate, nu putea să nu aibă influenţă asupra populaţiei
basarabene. Căile de acces ale culturii ieşene în
1
HALIPPA, 1903, 28-29.
2
CIOBANU, 1992, 8.
3
PUIU, 1919, 8-9.
4
CIOBANU, 1900, 285.
Basarabia erau multiple 5 . La mănăstirile şi bisericile
din Basarabia se găseau foarte multe cărţi tipărite la
Iaşi sau în alte centre culturale româneşti înainte de
1812, de exemplu Psaltirea în versuri a mitropolitului
Dosoftei care se găseşte la mănăstirea Noul Neamţ 6 .
În 1795, episcopul Amfilohie Hotiniul tipăreşte la
Iaşi Gramatica theologhicească scoasă în limba moldovenească
de pe bogoslovia lui Platon Arhiepiscopul
de Moskva şi de pe alte cărţi bisericeşti 7 . În acelaşi an,
Amfilohie Hotiniul publică De obste gheografie pe
limba moldovenească (o prelucrare a ediţiei în limba
italiană a lucrării lui Buffier, Geografia universală).
Un exemplar al acesteia a fost găsit în judeţul Soroca 8 .
La sfârşitul secolului al XVII-lea, la Chişinău se
scrie Alexandria, un exemplar al căreia se găseşte în
biblioteca Academiei din Kiev 9 . Menţionăm că în
bibliotecile din Rusia se găsesc multe cărţi şi manuscrise
(tipărite până la 1812) ce poartă amprente basarabene
– mărturii ale culturii basarabene. Din Alexandria
citată mai sus aflăm că la 1790, la Chişinău era
un „dascăl pentru învăţat copii”, Ştefan de la Putna 10 .
Primele şcoli în Moldova din stânga Prutului, ca şi
în restul Moldovei, au fost deschise pe lângă mănăstiri
şi parohii. Numărul acestor şcoli a fost destul de
mare. Astfel, până la 1812 şcoli funcţionau în satele
Holercani, Işnovăţ, Truşeni, Scumpia, Moleşti, la
biserica Mazarachi din Chişinău etc. 11 . În anul 1811,
vicarul mitropoliei din Iaşi, Dimitrie Sulima, înfiinţează
la mănăstirea Curchi o şcoală pentru copiii de
preoţi 12 . Despre existenţa şcolilor în Basarabia înainte
de anexare ne vorbesc datele eparhiei din 1815: din 2
650 de copii de preoţi în vârstă de 10-15 ani, 886 ştiau
carte; din 298 de copii de preoţi în vârstă de 15-20 ani,
244 ştiau carte; din 179 de tineri în vârstă de la 20 de
ani în sus, 101 erau ştiutori de carte 13 .
Aceste date ne vorbesc despre un nivel de cultură
în Basarabia până la 1812. În continuare vom urmări
5
Legăturile cu Ţara Leşească, cu Kievul se făceau pe drumurile ce
treceau prin Moldova de Est (n.n.).
6
CIOBANU, 1992, 5.
7
CIOBANU, 1992, 377-378.
8
CIOBANU, 1992, 24.
9
CIOBANU, 1992, 27.
10
BERECHET, 1920, 3-4.
11
Î.P.S. GURIE, 1920.
12
LOTOTZKI, 1913, II.
13
LOTOTZKI, 1913, 13.
– 257 –