aici - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

Petersburg”, şi în Principate a revenit moneda rusească
de argint. Bagration a ordonat senatorului Kuşnikov
să recomande Divanului ca în viitor rubla să fie calculată
la cursul de 120 de parale, deoarece, conform
opiniei sale, cursul rublei nu este calculat corect şi
din această cauză se află „în mare rătăcire” 9 . Cu toate
acestea, contrabanda cu monedă rusească a continuat.
Potrivit unor rapoarte, afaceriştii evrei aveau un venit
de 20 de parale la fiecare rublă rusească. Nici ridicarea
cursului rublei, începând cu 20 septembrie 1811, la
144 de parale (3 lei şi 24 parale) şi a cervoneţului la
12 lei n-a oprit exportul clandestin de ruble ruseşti. În
martie 1811 au fost confiscaţi patru saci cu monede
ruseşti de argint trimişi de la Iaşi spre Austria de un
zaraf evreu, care mai trimisese pe această cale alţi 10
saci 10 .
Conform calculelor ministrului rus de finanţe D.
Guriev, din momentul intrării trupelor ruse în Principate
până în ianuarie 1811, în posesia locuitorilor
au intrat până la 20 de milioane de ruble ruseşti de
argint 11 . Participarea Rusiei la opt războaie în perioada
1805-1812, la cinci din ele ‒ concomitent, necesita
cheltuieli uriaşe, resimţite atât în ţară, cât şi în
teritoriile ocupate. În vederea soluţionării deficitului
financiar, guvernanţii ruşi au încercat să înlocuiască şi
în Principatele Române banii de aur şi argint cu asignatele
de hârtie aflate în uz pe piaţa internă a Rusiei.
Prima tentativă a fost făcută de ministrul de război al
Rusiei, A. Arakceev, care a obţinut în acest sens aprobarea
ţarului în august 1809. Comandatul suprem al
armatei ruse, generalul P. Bagration, a solicitat părerea
guvernatorului civil al Principatelor, S. Kuşnikov, cu
privire la cantitatea asignatelor care ar putea fi introduse
în circulaţie în schimbul monedei de aur şi argint.
Acesta a recomandat însă trimiterea în Principate
a unui număr mic de asignate, deoarece populaţia
băştinaşă, fiind obişnuită din cele mai vechi timpuri
cu moneda de metal, nu acceptă bani de hârtie. Întru
justificarea opiniei sale, guvernatorul i-a recomandat
comandantului suprem să cerceteze corespondenţa
predecesorului său A. Prozorovski, referitoare la
introducerea în Principate a „leilor de Petersburg”. Cu
toate acestea, la sfârşitul anului 1810, ideea scoaterii
unei cantităţi de monedă de aur şi argint din Principate
prin schimbarea lor pe asignate a fost reluată.
Comandantul-şef de atunci al armatei, generalul N.
Kamenski, a dat dispoziţiile corespunzătoare în Ţara
Românească şi în Moldova, recomandând să fie aleşi
oameni de nădejde pentru desfăşurarea în secret a
operaţiunii respective. Considerând că schimbul ar
putea aduce venituri haznalei Rusiei doar prin impunerea
unui preţ mai mic de achiziţionare a banilor
decât la Petersburg, a fost fixat raportul de 9 cervoneţi
pentru 100 de ruble asignate 12 . În vara anului 1812,
când trupele ruseşti se pregăteau să părăsească Principatele
Române, a fost efectuată o altă operaţiune
de schimb, fiind scoasă de pe piaţă o nouă tranşă de
monede de aur şi argint în valoare de 1 000 000 de
asignate.
În perioada de autonomie a Basarabiei, alături de
monedele ruseşti, vor circula în continuare şi diverse
monede străine, mai ales otomane, şi doar începând cu
1 ianuarie 1928, acestea vor fi interzise.
Spre deosebire de monedele de Sadagura, „leii de
Petersburg” sunt mult mai rar atestaţi în colecţiile
numismatice private şi publice. Una din cauze ţine de
identificarea mai dificilă a pieselor islamice, dar poate
fi de vină şi confundarea lor cu emisiunile otomane
originale.
9
A. Agachi, op. cit., p. 249.
10
Ibidem, p. 250.
11
Ibidem, p. 258.
12
A. Agachi, op. cit., p. 261.
– 69 –