aici - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

REGULAMENTUL PRIVIND ORGANIZAREA REGIUNII BASARABIA
DIN 1818 ŞI EŞUAREA APLICĂRII LUI
Dinu POŞTARENCU
Regulamentul privind organizarea regiunii Basarabia
din 1818. La 29 aprilie 1818, cu ocazia vizitei
întreprinse la Chişinău, când şi-a văzut prada de
război, Alexandru I a promulgat Regulamentul privind
organizarea regiunii Basarabia 1 , cu caracter de probă.
Actul respectiv urma să fie aplicat provizoriu, pentru
a se face modificările de rigoare şi apoi să fie aprobat în
variantă definitivă, împăratul atrăgându-i atenţia rezidentului
plenipotenţiar al Basarabiei, general-locotenentului
A.N. Bahmetev în acest sens: „Decizia, atât
de semnificativă după importanţă, pe care o conţine,
trebuie să fie întărită, în prealabil, de vreme şi experienţă.
În această privinţă, înainte de a o aproba definitiv,
voiesc ca D-voastră să treceţi la punerea ei în
practică şi să urmăriţi cu atenţie, pe parcursul anului
curent, modul de aplicare a acesteia” 2 .
La 12 decembrie 1818, Bahmetev a anunţat Consiliul
Suprem al Basarabiei că, pentru a aduce la cunoştinţă
publică şi a direcţiona activitatea administrativă
a regiunii, la tipografia din Chişinău a fost tipărit
textul Regulamentului în limbile rusă şi română,
exemplarele scoase urmând să fie distribuite tuturor
instituţiilor de stat 3 .
Conform Regulamentului, în provincie este instituit
Consiliul Suprem (numit în actele de epocă,
redactate în română, Înaltul Sfat) al Basarabiei – instituţie
specială, organizată într-o nouă formulă, constituită
din preşedinte, patru membri ai Guvernului
Regional şi şase deputaţi. Postul de preşedinte urma
să-l deţină şeful principal al regiunii Basarabia, guvernatorul
general militar al Podoliei (adică, Bahmetev),
1
Acest act normativ este cunoscut în istoriografie, conform
traducerii de epocă, şi cu denumirea de Aşezământul obrazovaniei
oblastei Basarabiei. Dintr-un memoriu al lui Filip
V. Vighel aflăm că proiectul acestui regulament a fost
redactat de Kriniţki, şeful Cancelariei Rezidentului Plenipotenţiar
al Basarabiei (Ф.Ф. Вигель, „Замечания на
нынешнее состояние Бессарабии”, în Русский архив, 1893,
книга первая, Приложение, p. 6). Potrivit, însă, afirmaţiei
lui A. Nacco, Kriniţki şi-a adus contribuţia principală
la elaborarea proiectului (A. Н., „Очерк гражданского
устройства Бессарабской области с 1812-1828 г.”, în
Записки Императорского Одесского Общества истории и
древностей, Одесса, 1900, том XXII, p. 158).
2
Полное собрание законов Российской империи с 1649 года,
С.-Петербург, 1830, том XXXV, nr. 27 357, p. 222.
3
ANRM, F. 3, inv. 4, d. 11, f. 1; ANRM, F. 17, inv. 1, d. 117, f.
668v.
iar în calitate de membri: guvernatorul civil, viceguvernatorul,
doi preşedinţi ai tribunalelor Civil şi Penal
şi şase deputaţi aleşi din partea nobilimii pe un termen
de trei ani şi confirmaţi de guvernatorul militar
general. Din cei şase deputaţi făcea parte şi mareşalul
provincial al nobilimii.
Consiliul Suprem al Basarabiei avea sarcina de a
dirija toate activităţile din cadrul regiunii, şi anume:
de ordonare, executive, financiare şi economice; de
asemenea, să examineze cazurile de apel, penale şi de
anchetă, precum şi procesele civile cu privire la orice
avere mobilă şi imobilă şi la delimitarea proprietăţilor
funciare.
„Lucrările în Consiliul Suprem se vor executa
în limbile rusă şi moldovenească, după felul specific
pentru acestea, şi anume: cele de ordonare, financiare,
penale şi de anchetă – în limbile rusă şi moldovenească,
respectând legile Imperiului Rus şi menţinând
drepturile şi obiceiurile pământului referitoare la
protejarea proprietăţii private, pe când procesele civile
şi de hotărnicie se vor realiza doar în limba moldovenească
şi vor fi judecate în baza legilor şi obiceiurilor
moldoveneşti” 4 .
În privinţa acestor sfere de funcţionare a limbii
române Bahmetev convenise anterior cu secretarul
de stat Ioan Capodistria 5 , însărcinat să coordoneze
problemele basarabene. Răspunzându-i, la 20 ianuarie
1818, lui Capodistria că el a adus la cunoştinţa Consiliului
Suprem al Basarabiei observaţiile privitoare la
organizarea Basarabiei pe care acesta i le-a trimis prin
adresa din 22 noiembrie 1817, Bahmetev a enumerat
4
Полное собрание законов Российской империи с 1649 года,
том XXXV, nr. 27 357, p. 224.
5
Ioan Capodistria (1776, oraşul Capo d‘Istria de pe insula
grecească Corfu – 1831, Atena), om politic grec, om de stat
în Rusia, conte. Între anii 1799 şi 1807 a colaborat cu administraţia
rusă în Insulele Ionice. După încheierea Tratatului
de pace de la Tilsit (25 iunie 1807), el s-a angajat în serviciul
Rusiei, fiind inclus, în 1809, în componenţa Colegiului
Afacerilor Externe. Peste doi ani este trimis ca secretar la
Ambasada Rusiei din Viena, apoi a dus corespondenţa diplomatică
a amiralului P.V. Ciceagov. Din 1813 l-a însoţit pe
împăratul rus Alexandru I în calitate de şef al cancelariei acestuia,
iar în 1816 este numit secretar de stat (în Rusia, secretarul
de stat exercita atribuţia de secretar pe lângă împărat),
funcţie pe care a deţinut-o până în anul 1827. Ales, la 11
aprilie 1827, preşedinte al guvernului Greciei, I. Capodistria
revine în ţară la 18 ianuarie 1828.
– 83 –