aici - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

lească acolo de acum înainte, sunt scutiţi de serviciul
militar” 23 .
La 14 octombrie 1812, guvernatorul civil al Basarabiei,
Scarlat Sturza, în raportul său, atestă că în
Basarabia sunt stabilite 2.700 familii de bulgari 24 . La
21 august 1813, împăratul Alexandru I i-a dat indicaţii
lui S. Sturza să profite de dorinţa moldovenilor,
grecilor, bulgarilor şi sârbilor de a se stabili cu traiul
în Basarabia. El trebuia să contribuie la mărirea populaţiei
Basarabiei, utilizând articolele Tratatului de la
Bucureşti, mai ales că „bulgarii, moldovenii şi sârbii
îşi caută o patrie, pe care trebuie să le-o propunem
aici” 25 . La 26 septembrie 1813, guvernatorul Basarabiei,
general-maiorul I. Hartingh, îi scria cneazului A.B.
Kurakin că Alexandru Pini, care era consul rus la Iaşi,
i-a comunicat că la el au început să vină bulgarii cu tot
cu familii şi averi, care, emigrând din locurile natale,
doresc să locuiască în Basarabia 26 . Tot aici el scria că
consulul speră că imigrarea bulgarilor în Basarabia
va continua şi cere guvernatorului ca el, cu scopul de
a le acorda ajutor, să dispună străjilor de la hotar să
permită trecerea bulgarilor în Basarabia cu paşapoarte
eliberate de el. Cererea a fost aprobată, pentru că I.
Hartingh i-a ordonat consulului rus să-i înştiinţeze pe
refugiaţii de peste Dunăre că pot să treacă în Basarabia
prin vama Sculeni 27 .
Stabilindu-se în Basarabia, imigranţii transdanubieni
nu se bucurau de o atenţie deosebită din partea
autorităţilor locale, ceea ce se explică prin faptul că, în
ţinuturile basarabene, ispravnicii ţarişti „conduceau
bazându-se pe obiceiurile lor, care urmăreau îmbogăţirea
proprie” 28 . Bulgarii nu au beneficiat de privile-
23
A. Crihan. Drepturile românilor asupra Basarabiei după
unele surse ruseşti. In: Basarabia, Chişinău, 1991, №. 11,
p. 115.
24
ANRM. F. 2, inv. 1, d. 10, f. 23v.
25
И.И. Мещерюк. Первое массовое переселение..., p. 98.
26
ANRM. F. 5, inv. 1, d. 1, f. 926.
27
ANRM. F. 2, inv. 1, d. 75, ff. 3-10; П. Куницкий.
Краткое статистическое описание Заднестровской
области, присоединенной к России по мирному
трактату, заключенному с Портою Оттоманскою
в Бухаресте 1812 г. СПб. 1813, р. 25.
28
Cu scopul de a atrage în Rusia cât mai mulţi colonişti,
M.I. Kutuzov, la 26 aprilie 1811, a dat publicităţii o adresare
specială către locuitorii creştini care se mutau de pe
malul drept pe malul stâng al Dunării, în care celor din
urmă li se promitea: scutirea de impozite şi prestaţii pe
un termen de 3 ani, înzestrarea cu pământ în locurile de
trai pe care şi le vor alege, să creeze o comunitate separată
a coloniştilor, independentă de Divanurile Principatelor
Moldovei şi Munteniei, şi ispravnici. Ca rezultat, în
1812, în Basarabia au venit 25 de mii de bulgari, faţă de
4 mii câţi erau aici în 1809 (ANRM. F. 2, inv.1, d. 372, f.
10-11; ANRM. F. 1, inv. 1, d. 57, f. 329; Н. Дубровин.
Сборник исторических материалов, извлеченных из
архива собственной Eго императорского величества
канцелярии. Выпуск 7. СПб. 1895, р. 300).
giile pe care le promitea încă la 26 aprilie 1811 comandantul
suprem al Armatei Dunărene, M.I. Kutuzov 29 .
Situaţia s-a agravat şi prin aceea că S. Sturza, în raportul
său către împăratul Alexandru I, sublinia că conducerea
tuturor ţinuturilor basarabene se va efectua
conform „legilor şi obiceiurilor locale” 30 . Reieşind din
aceasta, bulgarii care pretindeau la un statut special,
altul decât cel al populaţiei autohtone, urmau să beneficieze
de aceleaşi drepturi ca şi populaţia locală, ceea
ce nu era în favoarea lor, pentru că, după ce au parcurs
un drum greu şi lung spre Basarabia, ei aveau nevoie de
timp pentru a se statornici cu traiul aici, ceea ce necesita
anumite înlesniri fiscale pentru un trai decent în
perioada iniţială. Evident, egalitatea în drepturi cu
ţăranii moldoveni nu a rămas neobservată de funcţionarii
locali, care vedeau în bulgari o sursă de venituri 31 .
Starea acestora s-a înrăutăţit şi din cauza că pământurile
libere din Bugeac, care se considerau proprietate
a coroanei ţariste 32 şi pe care a fost stabilită o mare
parte a coloniştilor, au fost date în arendă moşierilor.
Printre ultimii se număra şi Gheorghe Broşevan, care
era ispravnic al ţinutului Codru şi, în acelaşi timp,
arenda pământurile pe care erau stabiliţi imigranţii
bulgari, cu scopul de a cere de la aceştia bani pentru
stabilirea pe moşiile lui. Nedorind să plătească, bejenarii,
în număr de 70 de familii, s-au plâns guvernatorului
civil al Basarabiei pe Gheorghe Broşevan, care i-a
impus să treacă cu traiul pe pământurile moşiereşti 33 .
De exemplu, coloniştii Hristo Milişoglu, Gheorghe
Sarioglu, Nikola Ciolakoglu, Trandafil Iuvarlakoglu
şi Nicolai Malişoglu din satul Kirsovo, ţinutul Bender,
susţineau că Broşevan le-ar fi luat ilegal 12 bivoli,
7 vaci, 3 cai, 100 oi şi o mare cantitate de pâine 34 .
Aceasta a fost una din cauzele începerii aşa-numitului
proces de reemigrare, când sute de familii de bulgari şi
moldoveni au fost nevoite să părăsească locurile natale
şi să treacă de partea dreaptă a râului Prut 35 .
Situaţia s-a agravat şi din cauza că în Bugeac,
unde trăiau bulgarii, moşierii mari, ca Ion Sturza,
29
ANRM. F. 2, inv. 1. d. 65. ff. 52-53.
30
ANRM. F. 2, inv. 1. d. 372. f. 111.
31
ANRM. F. 2, inv. 1. d. 65. ff. 56-57.
32
ANRM. F. 2, inv. 1. d. 387. f. 316v.
33
Ibidem.
34
ANRM. F. 2, inv. 1. d. 75. f. 11.
35
Bulgarii au fost antrenaţi de către ispravnicii locali şi în
transportarea lemnului pentru construirea caselor „coloniştilor
germani din ducatul Varşovia”, care au venit în
ţinutul Akkerman în perioada 1814-1815 (U. Schmidt.
Die Deutschen aus Bessarabien. Eine Minderheit aus
Sudosteuropa (1814 bis heute). 2., Durchgesehene
Auflage. Bohlau Verlag. Koln, Weimar, Wien, 2004, p.
10-12).
– 112 –