aici - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

Ismail, Leova şi Akkerman, ce intrau în componenţa
districtelor vamale Sculeni şi Ismail 28 . Instituirea
cordonului sanitaro-vamal pe Prut şi Dunăre a reprezentat
un plan strategic al administraţiei imperiale,
având ca scop un control strict la hotarul de vest al
Imperiului, dar şi urgentarea procesului de integrare
a Basarabiei în sistemul de piaţă rus. Un prim pas în
acest proces va fi suprimarea cordonului vamal de la
Nistru în 1831, fapt ce a dus la o creştere considerabilă
a exportului de mărfuri industriale ruse în Basarabia
şi o reducere a importului de mărfuri de peste hotare,
inclusiv din Principatul Moldova. La 26 septembrie
1833 au fost adoptate măsuri ce încercau să simplifice
măsurile carantinale la frontiera vamală de la Prut şi
Dunăre. Conform Tratatului de la Paris din 18 (30)
martie 1856, Rusia era nevoită să retrocedeze Moldovei
partea de sud a Basarabiei (teritoriile judeţelor Ismail
şi, parţial, Akkerman şi Cahul) cu porturile Ismail şi
Reni, unde erau amplasate oficiile şi punctele vamale
şi carantinale. Noul cordon sanitaro-vamal instituit
includea în componenţa sa două districte vamale –
Kubei şi Sculeni. Din districtul Kubei făceau parte
oficiile vamale Kubei, Tatarbunar şi Baştamak şi
punctele vamale Leova şi Akkerman, iar din districtul
vamal Sculeni – oficiile vamale Noua Suliţă şi Sculeni
şi punctul vamal Lipcani. Locul de reşedinţă pentru
districtul vamal Kubei era stabilit la Akkerman, iar
pentru districtul vamal Sculeni – la Noua Suliţă 29 .
Un alt aspect ce trebuie valorificat este elaborarea
actelor legislative comerciale de către administraţia
imperială, care reglementau importul, exportul şi
tranzitul de mărfuri. Tariful vamal din 31 martie
1816 avea un caracter liberal în ce priveşte importul
mărfurilor străine, modalitatea de percepere a taxei
vamale a fost păstrată conform obiceiului moldovenesc
– 3% ad valorem. Mărfurile importate în Rusia
pe calea de tranzit prin Basarabia erau supuse taxelor
vamale conform tarifului din 1816, la rândul lor erau
însoţite de un certificat comercial care, prezentat la
oficiile şi punctele vamale de la Nistru, scutea marfa
de o nouă taxă vamală. În cazul în care mărfurile erau
importate ulterior în guberniile ruse, calea terestră
trecea prin vama de la Dubăsari, iar calea maritimă
– prin cea de la Odesa, unde se încasa vama conform
tarifului 30 . Tariful din 1816, deşi purta un caracter
28
V. Tomuleţ, „Consideraţii privind regimul vamal al Basarabiei
în perioada 1812-1830”. In: Tyragetia VI-VII,
1998, p. 209-213.
29
ASRO, F. 147, inv. 1, d. 19, f. 11-11 verso.
30
S. Pantaz, „Unele aspecte privind politica imperială rusă
în comerţul cu Principatul Moldova (1812-1825)”. In:
Tyragetia V, 2, 2011, p. 208-209.
mai liberal, totuşi avea tendinţa de reorientare a
comerţului basarabean spre piaţa rusă.
Tariful vamal din 20 noiembrie 1819 păstra, în
linii generale, acelaşi conţinut ca şi tariful precedent
din 1816. Apariţia lanţului revoluţionar către anii
’20 ai sec. al XIX-lea a schimbat concepţia politică a
Rusiei, care nu mai reuşea să reziste liberei concurenţe
şi se orienta spre protecţionism. În aceste circumstanţe
este adoptat Tariful vamal din 27 februarie 1822,
având un caracter prohibitiv, cu taxe vamale mari. A
fost instituit cu scopul de a nu permite pătrunderea
şi concurenţa produselor străine pe piaţa internă.
Tariful din 1822 a dus la suspendarea liberalismului
comercial. Pentru importul vinului din Principate
au fost stabilite două oficii vamale: unul la Dubăsari
şi altul la Movilău. Într-o primă fază, oficiul vamal
din Movilău, conform tarifului vamal din 1822, făcea
parte din clasa a treia şi nu dispunea de acest drept.
La insistenţa negustorilor, punctul vamal Movilău a
primit acest drept, deoarece reprezenta calea cea mai
convenabilă şi directă spre Rusia 31 . Odată cu izbucnirea
revoluţiei eteriste şi a lui Tudor Vladimirescu
(1821), importul vinului din Principate devine imposibil,
astfel că negustorii au fost nevoiţi să comercializeze
vin de Basarabia. Schimbările care au survenit în
organizarea comerţului cu Principatul Moldova între
1812 şi 1825 au fost determinate de trecerea de la liberalism
la protecţionism în politica comercială.
Un alt act legislativ, la fel de important, este Regulamentul
cu privire la comerţul cu Basarabia din 17
februarie 1825. Este necesar de reamintit că Basarabia
a jucat un rol deosebit în realizarea comerţului dintre
Principatul Moldova şi Imperiul Rus, dat fiind faptul
că reprezenta un teritoriu de tranzitare a mărfurilor
spre piaţa rusă şi spre piaţa moldovenească. Astfel,
acest regulament a fost determinat de mai mulţi
factori, printre care: nevoia de includere a Basarabiei
în sistemul economic şi politic al Imperiului Rus,
păstrarea cordonului sanitaro-vamal la Nistru, ce
separa Basarabia de piaţa rusă şi punea obstacole în
extinderea relaţiilor comerciale cu ţările străine, dar
şi cu guberniile interne ruse. Regulamentul cuprindea
trei probleme majore: 1. mărfurile străine importate
în Basarabia şi prin Basarabia în Rusia; 2. mărfurile
produse în Basarabia şi exportate în Rusia; 3. mărfurile
ruse importate în Basarabia 32 . Din compartimentul 1
al Regulamentului din 1825 aflăm că mărfurile importate
în Basarabia din Turcia treceau prin punctele
31
AISR. F. 560, inv. 3, d. 251, f. 6-verso
32
AISR, F. 560, inv. 4, d. 204, f. 21, 26, 28 verso.
– 248 –