aici - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

în versuri, scrise în diverse timpuri, care, readuse fiind
în circuitul public, ţin vie memoria tragediei acestui
pământ. Printre cele mai relevante sunt şi următoarele
stihuri:
De la Nistru pân’la Tisa
Tot Românul plânsu-mi-sa
Că nu mai poate străbate
De-atâta străinătate.
(Mihai Eminescu, „Doina”);
Se urcă Basarabia pe cruce
Şi cuie pentru ea se pregătesc
Şi primăvara jertfe noi aduce
Şi plânge iarăşi neamul românesc.
(Adrian Păunescu, „Basarabia pe cruce”);
De nicăieri nu-i semn de nici-o milă
Şi s-a ajuns în cel din urmă hal
Şi moare Basarabia umilă
Cu capu-n vechiul sac imperial.
Săracă soră basarabă,
Tu, cea mai sfântă dintre toate,
Zadarnic mama te întreabă
Dacă trăieşti în libertate.
(Adrian Păunescu, „Baladă pentru Basarabia”).
Cu toate că bătălia pentru istorie în Republica
Moldova mai continuă, de la 1989 încoace istorici şi
cetăţeni de bună credinţă nu pun la îndoială raptul
săvârşit prin Tratatul de la Bucureşti şi consecinţele
negative ale acestuia. Marii absenţi din a se pronunţa
în privinţa trecutului – nu prin ingerinţă în probleme
de istorie, ci prin oficializarea aprecierilor date evenimentelor
trecute de către marea majoritate a istoricilor
– sunt autorităţile statului. Luarea de poziţie
faţă de trecut de către oficialităţi – într-o societate în
care istoria a fost politizată, cum e cazul Republicii
Moldova –este necesarăpentru prezentul şi viitorul
societăţii, care nu pot fi certe în condiţiile persistării
senzaţiei de incertitudine faţă de trecut. Aprecierea
evenimentelor din istorie este indispensabilă atât
pentru a pune capăt speculaţiilor de orice gen faţă de
evenimentele din istorie, cât şi pentru a încheia conturile
cu trecutul; or, trecutul trebuie asumat, indiferent
dacă convine sau nu.
În Republica Moldova aprecierea oficială a actului
de la 1812, ca şi a celor din 1940, 1944 şi nu numai,
a fost şi este legată de relaţiile actuale ale statului cu
Federaţia Rusă, a căror calitate ar depinde,în opinia
unora, de felul în care tratează Chişinăul trecutul şi
prezentul, acele evenimente şi fapte care s-au produs
cu participarea Rusiei – fie ţaristă, fie sovietică sau
actuală. Chişinăul nu ia exemplu de la Kremlin, care
îşi protejează istoria şi trecutul, netolerând abordări
ale problemelor cu caracter istoric altfel decât în
varianta acceptată la nivel oficial. Mai mult ca atât,
Kremlinul a creat o comisie specială a cărei misiune era
de a împiedica orice tentativă de falsificare a istoriei
în defavoarea intereselor statului 51 . Deşi legea respectivă
a fost anulată ulterior 52 , Kremlinul controlează în
continuare tratarea trecutului. Ceea ce nu au înţeles
reprezentanţii puterii de la Chişinău este că Republica
Moldova de astăzi nu poate deveni Republica
Moldova de mâine dacă nu va apăra valorile, istoria şi
interesele naţionale. Toate acestea au o legătură atât
cu trecutul, care trebuie asumat, cât şi cu viitorul, care
nu poate fi construit prin neglijarea trecutului.
Comemorarea anexării Basarabiei de către Rusia
ţaristă în 2012 la Chişinău putea deveni cel mai important
eveniment istoric şi politic al anului 2012 53 . Dar a
fost doar cel mai important eveniment pentru cercurile
academice, care l-au comemorat. Lipsa unei poziţii
oficiale a autorităţilor Republicii Moldova – spre
deosebire de cele ale Georgiei sau Ţărilor Baltice, care
au luat atitudine faţă de trecutul lor istoric – conferă
problemei o natură de perpetuitate. Mai mult ca atât,
un stat incapabil să-şi recunoască şi să apere propria
istorie este un stat slab şi cu viitor incert. Or, statele
îşi conturează, ca regulă, viitorul în dependenţă de
cum îşi acceptă istoria. Şi dacă în 1912, la marcarea
unui centenar de la anexarea Basarabiei la Rusia, autorităţile
de la Chişinău înălţau un monument ţarului
Alexandru I pentru a imortaliza rusificarea Basarabiei,
în anul 2012 autorităţile Republicii Moldovа
independente au fost departe de a declara ziua de 16
mai 1812 drept zi de doliu şi, cu atât mai mult, de a
construi un monument victimelor ocupaţiei ruseşti
din toate timpurile. Acest lucru s-ar putea întâmpla
la comemorarea a 300 de ani de la anexare, „dacă va fi
momentul”. Până atunci, Moldova, încotro
51
Указ Президента Российской Федерации от 15 мая
2009 г. № 549 „О комиссии при Президенте Российской
Федерации по противодействию попыткам
фальсификации истории в ущерб интересам России”
(Собрание законодательства Российской Федерации,
2009, № 21, Cт. 2541, с.6823).
52
УказПрезидента РФ от 14.02.2012,№ 183.
53
Constantin Tănase, Cum va marca R. Moldova 200 de
ani de la ocupaţia rusească din 1812 Accesibil pe:
http://www.timpul.md/articol/anul-2012-va-fi-ca-i-
2011-poate-chiar-mai-mizerabil-29971.html
– 317 –