aici - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

nea, prefera să piardă totul cu arma decât
să cedeze ceva, căci aşa ar fi trebuit să se împlinească
profeţia care anunţa căderea Imperiului şi guvernul e
silit să menajeze populaţia, că sultanul e de asemenea
nemulţumit de pretenţiile mereu sporite pe care le găseşte
umilitoare pentru turci şi că, jignit de refuzul întâmpinat
în ceea ce priveşte înapoierea trupelor luate
la Slobozia, e gata să se lase antrenat de partida opusă.
Nu există deci alte mijloace de a încheia alianţa decât
de a termina definitiv prima tranzacţie şi ceea ce noi
am încercat să facem. Prin această pace noi dobândim
o parte de teritoriu în Europa şi restituim în Asia doar
ce a fost cucerit în ultimele bătălii. Această pace ne e
necesară; nu putea fi obţinută în alte condiţii în situaţia
în care ne aflam, căci toată lumea e de acord aici că
cele mai bune prilejuri au fost ratate pentru a încheia
o pace pe care am fi dorit-o şi că negociatorii turci au
fost mai ales încurajaţi să reziste de graba cu care s-a
insistat să se semneze preliminariile. Pentru a evita întârzierile
(„les longueurs”), atât cât ţine de mine, am
obţinut de la marele vizir trecere
pentru dl Bulgakov, trimis la Constantinopol cu misiunea
de a sonda ministerul otoman şi pe miniştrii curţilor
aliate nouă, pe care l-am înzestrat cu scrisori de
recomandare. (...) L-am prevenit pe principele Moruzi
de intenţia pe care o aveam de a-l trimite pe dl Bulgakov
la Constantinopol; mi-a spus că pentru moment
era lucrul cel mai bun. (...)” 82 .
La 26 august 1812 reis efendi Galib Bei, șeful misiunii
otomane, și Dimitrie Moruzi au primit ordin să
se întoarcă la Șumla. La 26 octombrie (7 noiembrie)
Moruzi a primit de la marele vizir Ahmed-Pașa de Trapezunt
un caftan onorific ca recompensă pentru realizarea
păcii, dar imediat după aceea a fost decapitat 83 .
Locul execuției și referirile la acest eveniment diferă
destul de mult de la un scriitor la altul 84 .
82
Călători străini despre Ţările Române în secolul al XIX-lea.
Serie nouă. Vol. I (1801-1821), p. 553.
83
Vezi mărturia lui Adam Neale în volumul Călători... secolul
al XIX-lea. Serie nouă. Vol. I, p. 179.
84
Marietta Minotou, Άγνωστο ημερολόγιο των παραμονών της
Επαναστάσεως του 1821, în Ελληνικά, Γ’, Αtena, 1930, pp.
480-481, confirmă prezența la execuție a sultanului însuşi,
ceea ce înseamnă că ea a avut loc la Constantinopol. În
schimb, Abdolonyme Ubicini, în lucrarea sa Provinces danubiennes
et roumaines, vol. II, Paris, 1856, pp. 112-113, afirmă
că, la sosirea lui Dimitrie la Rusciuk, Galib l-a oprit imediat
și l-a trimis la Șumla, unde se afla marele vizir. Asasinarea s-ar
fi produs în cortul acestuia din urmă. Capul său a fost trimis
la Constantinopol, unde a fost expus timp de trei zile. Robert
Walsh (Voyage en Turquie, 1828, p. 215) redă o altă variană
a execuţiei lui Dimitrie Moruzi, conform căreia acesta fusese
invitat să urmărească o conferință la Șumla. La intrarea lui
Moruzi în cortul marelui vizir, ultimul l-a ucis cu ajutorul
După asasinarea lui Dimitrie turcii s-au deplasat
în Moldova și Țara Românească, ca să-i depisteze pe
agenții lui. Avertizați din timp, aceștia trecuseră Prutul
și se refugiaseră în noile posesiuni ale Rusiei 85 .
Despre evenimentele care au precedat uciderea lui
Moruzi, relatează Wyburn, călător englez ataşat generalului
Wilson, într-un „Raport către ministrul de externe
al Marii Britanii, lord Stewart”: „(...) atunci când
Moscova a fost luată de Napoleon (septembrie 1812),
a suferit tot blamul şi răzbunarea ambasadorului
francez Sebastiani (adică fusese îndepărtat în
septembrie din postul de mare dragoman al Porţii la
cererea Franţei – n.n.), şi-a pierdut capul (adică a fost
decapitat – n.n.) pentru osteneala şi devotamentul
faţă de interesele Europei. Acelaşi Galib effendi este
tocmai numit mare vizir („grand vizier”) şi nepotul cel
mai mare al lui D. Moruzi (a cărui întreagă familie a
fost până acum persecutată de turci, din anul 1812)
ajunge mare dragoman al Porţii” 86 .
Un alt contemporan, Adam Neale, punctează elocvent:
„La 7 noiembrie (26 octombrie – st. v.) 1812
principele Dimitri Moruzi, (...) unul dintre plenipotenţiarii
otomani de la Congresul de la Bucureşti, care
a semnat tratatul de pace cu Rusia, a fost decapitat la
Şumla, cartierul general al marelui vizir, potrivit ordinelor
trimise de sultan 87 . Se afirmă îndeobşte că el
a suferit această pedeapsă pentru că se ştia că era un
partizan al Rusiei 88 . Aceasta a fost soarta lui D. Mogărzii
ce-i pusese la dispoziție Galib Bei. În sfârşit, William
Turner scrie în lucrarea sa Journal of a tour în the Levant (vol.
I, Londra, 1820), că „pe dragoman l-au tăiat în bucățele”.
85
Florin Marinescu, Etude..., p. 68. Istoricul ucrainean V.
Tomazov menţionează că Moruzeştii refugiaţi în Rusia
au fost bine răsplătiţi de către autorităţile ţariste: „За
заслуги князів Мурузі перед російською короною їх
нащадкам були подаровані землі в тільки що приєднаній
до Російської імперії Бессарабії, дочки наближені до
двору, а хлопчики зараховані до Пажеського корпусу
для виховання і здобуття освіти за казенний рахунок...
В 1829 р. родина Мурузі (familia lui Ralu Moruzi – soţia
lui C.D. Moruzi, 1785-1821, n.n.) мешкала в с. Комарове
Хотинського повіту Бессарабської губернії і складалася:
з синів – Алеко, 28 років, Димитрія, 26 років, Панайота,
14 років, Костянтина, 9 років і дочок – Зоїци, 18 років,
Євфросинії, 16 років, Марії, 14 років, Агліци, 10 років
і старенької матері, 99 років” (vezi: B.B. Томазов, Між
Оттоманською Портою i Російською Імперією: Історія
династії Маврокордато. In: Українська oрієнталістика.
Випуск 4-5, 2009-2010).
86
Călători străini despre Ţările Române în secolul al XIX-lea.
Serie nouă. Vol. I (1801-1821), pp. 994-995. (7 aprilie 1821,
Sibiu (Hermanstadt)).
87
Ahmed-Paşa din Trapezunt, mare vizir otoman (a deţinut
această funcţie din aprilie 1811 până în septembrie 1812), l-a
îmbrăcat pe D. Moruzi cu un caftan îmblănit ca mulţumire
pentru slujba făcută şi apoi l-a decapitat.
88
Extras dintr-o scrisoare din Viena (22 decembrie 1812) –
„Morning Post Newspaper” (tot acolo: Călători străini...).
– 64 –