aici - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

S-au strâns, credem, vreo 10-15 000 de lei. Şi o să
mergem şi până la 50.000. Şi foaia noastră a început
să primească bani pentru casa românească a basarabenilor.
Şi nu credem că e departe ziua când în faţa făcătorilor
de întunerec vom ridica, pe temelii de drept şi de
jertfă, lăcaş de lumină! 6
[...] când puterea turcescă a început a slăbi, atunci
ruşii au răzbit pământurile altor stăpânitori, până au
ajuns cu hotarul la Nistru. Din acea vreme au început
pe capul nostru necazurile şi mai straşnice; căci, pe
lângă că suferim aşa de multe de domnia grecească,
acuma trebuia să mai îndurăm nevoi şi de pe urma
războaielor.
Noi eram un popor mititel; ruşii erau un popor
mare, ca şi azi, căci sunt 120 de milioane numai în
Europa. Turcii slăbiseră aşa, că nu li-a fost greu ruşiloir
ca, atunci când au bătutu pe turci de la 1806, să
ceară ca, despăgubire de războiu, o parte din trupul
Moldovei, numită şi până azi Basarabia. Despre cum
s-a făcut această răpire, vă vor spune alţii, poate chiar
d. Iorga, la vreme. Eu voiu să vă arăt că fie pâinea cât de
rea, tot mai bine-n ţara mea... 7
[...] Au biserici frumoase, vor fi având preoţi buni,
că doar e pravoslavnica Rusie la mijloc, dar limba lor
în biserică e tot rusească. Aşa că omul se lasă păgubaş.
Spioni pe toate drumurile, aşa că românul se teme a
le mai spune pe toate pe şleau cum le ştia el a spune.
Acum vreo două veri, cei ce alcătuiesc „Liga culturală”
la Galaţi au plecat în plimbare la Ismail, oraş în
josul Basarabiei. I-au primit bine toţi, cu primarul în
frunte. Când să plece vaporul, un preot din Galaţi li-a
mulţămit acasă la ei pe rusăşte, urându-li bun rămas.
Spionii au spus de treaba asta celor mari, şi toţi slujbaşii
din Ismail au fost permutaţi în fundul Rusiei ca
pedeapsă, încât mulţi, neavând bani să se ducă acolo,
s-au lăsat păgubaşi de slujbă. Şi asta au făcut-o ruşii
pentru că Liga culturală vrea unirea tuturor românilor.
8 [...] întăiu să muncim, să facem ca toţi românii să
aibă o singură simţire, o singură iubire, numai pentru
neamul românesc. Să veghem, ca fecioarele înţelepte
din Evanghelie, aprinzându-ni în inimă făclia
dragostei de neam. Şi acum, când ruşii vor face mari
serbări, vor ridica un monument în amintirea răpirii
Basarabiei, noi să arătăm că nu suntem părtaşi bucuriei
lor, că hrănim în sufletul nostru şi al copiilor
6
Neamul românesc pentru popor, anul al III-lea, numerele
21-22, 23 mai1912, pp.341-344.
7
Ibidem, p.165.
8
Ibidem, p.166.
noştri nădejdea în vremi mai bune. Anul acesta să fie
un an de doliu sufletesc pentru tot românul. Cetind
faptele privitoare la „răpirea Basarabiei”, mai mult să
ni cernim inimile. Şi, astfel pregătiţi, să aşteptăm în
tăcere desfăşurarea viitorului. 9
[...] Suntem 12 milioane de români, şi să căutăm
cu toţii a ni ţine cu sfinţenie legea noastră creştinească
şi a ni apăra cu sfinţenie neamul şi moşia strămoşească;
a ne deşteptacu toţii şi a fi strâns uniţi în cugete
şi-n simţiri, a arăta şi de acuma înainte lumii întregi
cine-am fost, cine suntem, cine iar vom fi odată. Şi
aşa, fraţilor, să căutăm în toate a fi cum se cade şi de
acuma înainte bine pregătiţi pentru acel ceas aşteptat,
fi-va atuncea veselia cea mai mare a sufletelor noastre,
şi, când vom ajunge de a fi adevăr o turmă şi-un păstor,
adecă uniţi cu toţii supt un steag şi o coroană, atunci
împrejurul moşiei, rotunzite cum a fost odinioară,
vom striga cu toţii în horă:
Fals hotar azi nu este,
Una suntem fraţi ca fraţi,
Horă mândră să se-ncingă,
Pe supt poale de Carpaţi! 10
Condamnarea univocă de către societatea românească
a dominaţiei ruse în Basarabia s-a repercutat
asupra atitudinii administraţiei ţariste. Mesajul
contestatar mediatizat de presa românească în publicistica
europeană a generat teama autorităţilor ruse
de eventuale acţiuni din partea forţelor naţionale şi
le-a determinat să-şi tempereze planurile exuberante
legate de festivităţile prilejuite de împlinirea a o sută
de ani de la „eliberarea Basarabiei”, lilmitându-se la o
serbare religioasă şi contramandând vizita ţarului şi
inaugurarea statuii lui Alexandru I .
Exemplele ar putea continua, confirmându-ne
viabilitatea opoziţiei românilor faţă de nelegiuirea
savârşită la 1812 şi consecinţele ei. Poziţia respectivă
relevă o chintesenţă ambivalentă – atât a perceperii
exhaustive a realităţilor dintre Prut şi Nistru, cât şi a
unei emotive pledări pentru cauza naţională a fraţilor
din stânga Prutului.
Infirmând părerea că doar intelectualitatea şi clerul
din dreapta Prutului au sfidat ostentativ celebrarea
actului abuziv de la 1812, vom da citire unei atitudini
exprimate chiar în inima Imperiului Rus. În 1912, în
Sankt-Peterburgskie vedomosti au fost inserate o serie
de articole semnate de publicistul rus N. Durnovo 11 ,
9
Ibidem.
10
Neamul românesc pentru popor, anul al III-lea, nr. 21-22,
p. 347.
11
Pravda dlia svedenia bessarabskogo duhovenstva i
– 173 –