aici - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

cole este orientat spre România; împrumuturile pentru
micii proprietari rurali sunt [oferite de] băncile româneşti,
datorită condiţiilor mai avantajoase, în comparaţie
cu băncile particulare evreieşti din Sudul Rusiei.
[O altă cauză] este că, până în prezent, aici s-au păstrat
regulamentele şi legile româneşti în domeniul administraţiei
locale 30 .
Dacă, la începutul perioadei inaugurate de reintegrarea
Basarabiei de Sud în Imperiul Rus, preluarea
modelului instituţional românesc era privită fie în
termeni pragmatici, fie ca o cedare temporară dictată
de necesitate, fie ca un exemplu de flexibilitate strategică
a politicii centrului la periferiile multietnice
ale imperiului, odată cu „naţionalizarea” crescândă a
discursului imperial şi a politicii practice se evidenţiază
tot mai mult relevanţa factorului „naţional”.
Judeţul Ismail devine o potenţială ţintă a „iredentismului
românesc”, iar particularismul său administrativ
– o realitate tot mai greu acceptată şi tolerată.
În acelaşi timp, continuitatea elitelor locale, spaţiul de
manevră destul de larg care le era oferit de autorităţile
imperiale, precum şi persistenţa „anomaliei instituţionale”
din Ismail pe parcursul a aproape 40 de ani ne
sugerează complexitatea atitudinii birocraţiei ruse faţă
de modelele administrative străine. Acest „pragmatism”
era dictat şi de inconsecvenţa politicii imperiale,
în cadrul căreia nu exista o viziune comună în privinţa
integrării periferiilor.
Concluzii
Orice proiect imperial îşi bazează ideologia pe
30
ГАРФ, Фонд 529, оп. 1, д. 26, л. 9-11. Секретное донесение
№ 39, 19 февраля 1914 г.
SUMMARY
– 128 –
pretenţii universaliste şi pe accentuarea diferenţei
(atât la nivelul politicii interne, cât şi în raport cu
rivalii săi). În acelaşi timp, imperiile moderne (inclusiv
Imperiul Rus) au fost permanent implicate în procese
complexe de împrumut, transfer conceptual, imitare
reciprocă şi, uneori, chiar „plagiat” direct. Astfel se
explică, parţial, flexibilitatea de care dădea dovadă
regimul la periferii. Cazul Basarabiei de Sud / judeţului
Ismail este un exemplu revelator în acest sens.
Periferiile reprezentau spaţii contestate şi incerte, în
care politica imperială era determinată de combinaţia
dintre interesele de politică externă şi procesele locale
de integrare şi rezistenţă. Politica externă şi controlul
asupra spaţiilor de frontieră apăreau ca indisolubil
legate pentru elitele imperiale, care luau în consideraţie
diferite modele de organizare instituţională (inclusiv
străine) şi le aplicau în funcţie de priorităţile momentului.
Paralelele dintre integrarea sudului Basarabiei
şi experienţa din Polonia şi Finlanda sunt mai mult
decât retorice: autorităţile imperiale acţionau adesea
pe baza precedentului. În pofida caracterului marginal
al „experimentului” din Ismail, acesta ilustrează, pe de
o parte, că prudenţa şi compromisul cu elitele locale
puteau fi motivate de factorul extern (românesc, în
acest caz) şi, pe de altă parte, că periferiile au rămas,
chiar şi în această perioadă târzie a Rusiei imperiale,
spaţii privilegiate pentru experimente juridice şi
administrative. Atât în domeniul „discursiv”, cât şi în
cel al politicii „practice”, politica rusă în regiune era
ambiguă şi inconsecventă, dar extrem de sugestivă
pentru modul în care un imperiu se putea confrunta
cu instituţiile unui stat-naţiune şi, într-un context
mai larg, cu provocările modernităţii.
THE PROBLEM OF SOUTHERN BESSARABIA IN THE RUSSIAN IMPERIAL DISCOURSE
AFTER 1878: VISIONS OF OTHERNESS AND INSTITUTIONAL TRANSFERS
The reintegration of three Southern Bessarabian
districts into the Russian Empire in 1878 represented
not only a high point of the Russian-Romanian symbolic
competition for Bessarabia, but also the creation of an
‘administrative aberration’ within the Russian Empire. The
former Romanian territories, merged into the new Ismail
uezd, preserved their institutional and legal peculiarities
for almost 40 years. Thus, the modern structures of an
emerging nation-state were transferred into the Russian
imperial context. This article will discuss, first, the attitude
of a number of Russian observers and officials towards
the 1856-1878 Romanian administration, with a special
emphasis on mutual perceptions and the foreign policy
dimension. Second, the article will examine the polemics
concerning the alternative strategies for integrating this
region within the empire. The Russian bureaucracy was
divided on the issue, oscillating between a centralizing
approach and a more pragmatic attitude which admitted
the continued existence of the Romanian institutions.
The discourse displayed by the Russian officials on this
occasion is a curious amalgam of flexible pragmatism,
modern rationality, bureaucratic inertia, centralizing
impulses and foreign policy considerations. The general
attitude towards the Romanian nation-building project
also reflected their broader vision of social and political
modernity. The lack of coherence of the Russian policies on
the Southern Bessarabian periphery points to the contested
and fragmented nature of the imperial discourse regarding
the alternative models of institutional organization and
political legitimacy.