aici - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

vamale din Reni şi Sculeni, iar din Austria ‒ prin Noua
Suliţă. Faţă de celelalte tarife, regulamentul respectiv
conţinea doar buletinul mărfurilor basarabene permise
pentru exportul din Basarabia în Rusia, alcătuit din
2 părţi: 1. fără certificate şi fără plata taxelor vamale
(litera “A”); 2. fără plata taxei vamale, dar cu prezentarea
certificatelor de provenienţă (litera “B”). Atunci
când mărfurile erau destinate pentu Basarabia, ele
erau supuse taxei vamale conform tarifului, iar dacă
proprietarul acestor mărfuri dorea să le importe în
Rusia, el era obligat la vămile de la Nistru să plătească
a doua oară o taxă vamală, primind un certificat, la
prezentarea căruia guvernul regional era obligat să-i
restituie taxa achitată la vămile basarabene. Atunci
când proprietarul de mărfuri declara ca punct de
destinaţie Rusia, oficiile vamale din Sculeni, Reni sau
Noua Suliţă le supuneau unui control şi taxei vamale,
le sigilau şi, luând de la proprietar angajamentul de a le
exporta peste Nistru în termenul stabilit, îi înmânau
o etichetă în care se arăta amănunţit numărul locurilor
marfare şi al sigiliilor puse, calitatea şi cantitatea
mărfurilor, data sosirii transportului de peste hotare
şi în ce termen urmea să treacă vama la Nistru. Mai
exista situaţia în care proprietarul mărfurilor nu dorea
ca mărfurile destinate pentru importul în Rusia să
fie supuse controlului vamal, atunci oficiile vamale
cântăreau marfa şi o sigilau cu suma de 5 ruble argint
de la fiecare funt brut de loc comercial, în cazul în care
mărfurile nu vor fi expediate în termenele stabilite.
Oficul vamal îi înmâna proprietarului eticheta. Apoi
oficiile vamale Sculeni, Reni şi Noua Suliţă trimiteau
două copii ale etichetei înmânate proprietarului:
una – oficiilor vamale de la Nistru, alta – la Departamentul
comerţului exterior. Atunci când mărfurile nu
erau expediate la timp în Rusia, guvernul basarabean
încasa de la proprietarul mărfii taxa stabilită conform
obligaţiunilor asumate.
Importul pe cale acvatică prin Basarabia spre Rusia
putea fi efectuat doar prin portul dunărean Reni.
Regulamentul din 1825 prevedea termenul de transport
al mărfurilor din vămile basarabene în cele ruse
de la Nistru: de la oficiul vamal Sculeni spre Dubăsari
şi Movilău – 12 zile; de la Noua Suliţă la Dubăsari –
23 de zile, iar spre Movilău – 18 zile 33 .
Capitolul trei al Regulamentului din 17 februarie
1825 a fost dedicat importului mărfurilor ruse în
Basarabia. Era constituit din două capitole, şi acorda
înlesniri şi privilegii pentru mărfuri şi negustorii
străini. Odată cu instituirea acestui Regulament a
crescut monopolul negustorilor din guberniile ruse
în comerţul din Basarabia. Tariful a influenţat direct
şi comerţul Imperiului Rus cu Principatul Moldova,
micşorând substanţial importul mărfurilor industriale
din ţările europene şi diminuând chiar poziţiile negustorilor
străini.
Urmărind în ansamblu problema expusă în acest
studiu, putem constata că politica imperială rusă a
dirijat în mare parte relaţiile comerciale cu Principatul
Moldova. În urma anexării Basarabiei la Imperiul
Rus, administraţia imperială a instituit o politică de
control rigid la frontiera cu Principatul Moldova, dar
şi cu statele din Vestul Europei. Instituirea tarifelor
vamale iniţial liberale a permis o liberă concurenţă şi
invadarea pieţei ruse cu mărfurile europene. Tarifele
vamale cu caracter prohibitiv au limitat importul de
mărfuri străine, punând piedici negustorilor străini
spre piaţa rusă, iar pe de altă parte a permis extinderea
monopolului rusesc pe piaţa din Basarabia. Deci, Basarabia
anexată a constituit pentru Imperiul Rus o nouă
piaţă de desfacere, un nou teritoriu de implementare a
politicii ţariste, precum şi un control cât mai strict la
hotare. Transformările politice produse în Imperiu au
dictat în parte evoluţia relaţiilor comerciale cu Principatul
Moldova.
– 249 –
33
S. Pantaz, „Unele aspecte privind politica imperială rusă
în comerţul cu Principatul Moldova (1812-1825)”. In:
Tyragetia V, 2, 2011, p. 208-209.