aici - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

timpul prevăzut în contractele de furnizare şi erau supuşi
penalităţilor. La 2 septembrie 1817, un grup de negustori
din Akkerman i-a solicitat rezidentului plenipotenţiar
în Basarabia A.N. Bahmetev dreptul de a transporta
o cantitate considerabilă de grâu în Odesa prin
Ovidiopol, doar cu certificatele comerciale eliberate de
poliţia din Akkerman. A.N. Bahmetev a acceptat doleanţele
negustorilor din Akkerman, şi la 19 septembrie
s-a adresat guvernatorului militar de Herson, pentru ca
acesta să dispună autorităţilor vamale trecerea liberă a
produselor agricole din Basarabia doar cu certificatele
comerciale eliberate de poliţiile orăşeneşti şi comunale
51 . Tot la 19 septembrie 1817, A.N. Bahmetev scria
Departamentului al II-lea al guvernului regional, având
ca temei plângerile negustorilor, că obligaţia de a se
prezenta la Chişinău era împovărătoare pentru negustori,
îndeosebi pentru cei ce locuiau în localităţi îndepărtate
de centrul administrativ al provinciei 52 . Cu atât
mai mult, că grâul şi alte cereale nu erau aduse de peste
hotare, ci erau produse în Basarabia şi exportul lor peste
Nistru în guberniile ruse, conform deciziilor instanţelor
superioare, urma a fi scutit de taxe vamale. A.N.
Bahmetev considera că negustorii locali care comercializau
cereale urmau să fie susţinuţi de stat, iar exportul
acestor mărfuri peste Nistru urma să fie permis doar
în baza certificatelor comerciale puse la dispoziţie de
poliţia orăşenească sau judeţeană de unde erau exportate
cerealele 53 . La 25 septembrie 1817, Departamentul
al II-lea a discutat propunerile lui A.N. Bahmetev în
vederea adoptării unor măsuri ce ar eficientiza exportul
liber în Odesa al grâului şi al altor produse cerealiere 54 .
În acest scop, guvernul regional a decis ca cerealele să
fie exportate în guberniile de peste Nistru doar în baza
certificatelor comerciale eliberate de poliţia din localitatea
sau judeţul de unde proveneau acestea 55 . Cu
toate acestea, pentru ca poliţia să elibereze certificatul
respectiv, negustorii urmau să-şi convingă furnizorii să
depună jurământul despre originea autohtonă a cerealelor,
lucru ce crea mari incomodităţi.
De fapt, istoricul M.P. Muntean, care a studiat
tan genţial această problemă, menţiona că în lista
măr furilor admise pentru exportul din Basarabia
în Rusia fără plata taxei vamale au fost incluse doar
acele mărfuri care nu erau solicitate pe piaţa internă
rusă şi erau exportate în cantităţi neînsemnate 56 .
51
ANRM. F. 2, inv. 1, d. 395, f. 32 verso-36.
52
ANRM. F. 5, inv. 2, d. 586, f. 9.
53
ANRM. F. 5, inv. 2, d. 586, f. 9 verso.
54
ANRM. F. 5, inv. 2, d. 586, f. 10.
55
ANRM. F. 5, inv. 2, d. 586, f. 10-10 verso.
56
М.П. Мунтян, Экономическое развитие дореформенной
Бессарабии. In: Ученые записки Кишиневского университета,
т. 117 (ист.), 1971, c. 273.
Din ele făceau parte produsele agricole: cerealele,
crupele, seminţele de in şi cânepă, legumele şi fructele
etc.; produsele zootehnice: lâna, pieile şi părul aspru
neprelucrat, carnea proaspătă şi afumată, mezelu rile,
săul, laptele etc.; peştele proaspăt şi icrele; obiec tele
de meşteşugărit şi de artizanat: cazmalele, coşurile,
funiile, cărbunele de lemn, cărămida, ţigla, obiectele
de olărit, varul, lutul, nisipul, vasele din lemn
etc. Cerealele, chiar şi fiind incluse în lista produselor
admise fără plata taxelor vamale la importul în
guberniile ruse, odată cu creşterea cererii la acestea în
oraşul-port Odesa, inclusiv din Basarabia, pentru a fi
exportate peste hotare, revin în atenţia administraţiei
locale. Rezidentul plenipotenţiar în Basarabia A.N.
Bahmetev, sub pretextul că încearcă să preîntâmpine
eschivarea negustorilor de la plata taxelor vamale, a
decis ca cerealele achiziţionate în Basarabia şi expediate
de negustori prin Akkerman în Odesa să fie în continuare
supuse taxei vamale de export pe loc. Astfel, la
17 aprilie 1818, A.N. Bahmetev i-a comunicat comandantului
oraşului Akkerman, platz-maiorul Nedelkov,
că acceptă propunerile acestuia privind permiterea
încărcării vaselor venite în Akkerman din portul
Odesa cu cereale în vederea expedierii în acel port
pentru exportul ulterior. Rezidentul plenipotenţiar
în Basarabia atenţiona să fie respectate toate măsurile
necesare de precauţie, inclusiv încasarea taxelor
vamale cu etichetarea mărfurilor 57 . La interpelarea
oficialilor postului vamal din Akkerman pe această
problemă, A.N. Bahmetev a insistat la 15 septembrie
1818 că este absolut obligatoriu ca mărfurile expediate
pe mare la Odesa să fie supuse taxelor vamale. De taxe
vamale erau scutite doar mărfurile transportate pe
liman, prin Ovidiopol la Odesa, în virtutea faptului că
procesul se desfăşura la vederea inspectorilor vamali 58 .
Dar, ca urmare a solicitării venite din partea funcţionarilor
postului vamal din Akkerman la 2 octombrie
1818, A.N. Bahmetev a încuviinţat ca şi exportul
peste liman al cerealelor şi altor produse autohtone
prin Ovidiopol la Odesa să fie transmis în evidenţa
acestui post. Se urmărea astfel prevenirea transportării
peste Nistru a produselor neautohtone sau a celor care
trebuiau supuse taxelor vamale. Negustorii erau obligaţi,
în urma acestei decizii, să prezinte certificate ce
ar fi confirmat că mărfurile exportate au fost produse
în Basarabia 59 .
Decizia în cauză a lui A.N. Bahmetev era deza-
57
ANRM. F. 17, inv. 1, d. 119, f. 559.
58
ANRM. F. 17, inv. 1, d. 117, f. 148.
59
ANRM. F. 17, inv. 1, d. 117, f. 284.
– 102 –