aici - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

MIŞCAREA NAŢIONALĂ DIN BASARABIA ŞI LEGĂTURILE EI CU ROMÂNIA
ÎN VIZORUL POLIŢIEI SECRETE A IMPERIULUI RUS
(SFÂRŞITUL SECOLULUI AL XIX-LEA – ÎNCEPUTUL SECOLULUI AL XX-LEA).
DOCUMENTE INEDITE
Gheorghe NEGRU
Publicăm în cadrul acestui articol o serie de documente
colectate, încă în 1994, în Arhiva de Stat a
Federaţiei Ruse, fondul 102, Departamentul Poliţiei,
Secţia a 3-a şi Secţia specială, care relevă atenţia cu care
poliţia secretă a Imperiului Rus monitoriza activitatea
revoluţionară şi relaţiile naţional-culturale dintre
românii din Basarabia şi din România. În perioada
analizată (sfârşitul sec. al XIX-lea – începutul sec. al
XX-lea), responsabil de agentura rusă din România
era colonelul Budzilovici, iar sarcina urmăririi politicienilor
români şi membrilor guvernului român, a organizaţiilor
naţional-culturale din România îi revenea,
se pare, şefului agenturii ruse din Turcia, C. Crăciunescu.
Agentura rusă din România nu întâlnea nicio
dificultate în filarea şi în interceptarea scrisorilor basarabenilor
care fie îşi făceau studiile, fie se stabiliseră
cu traiul în România (Axente Frunză, Petre Cazacu,
Gheorghe Madan, Constantin Stere ş.a.). De exemplu,
în adresa secretă din 22 august 1894 (nr. 136), colonelul
Budzilovici îl informa pe directorul Departamentului
de Poliţie că Petre Cazacu era urmărit în
România prin intermediul „unui colaborator intern
[s.n.], care confirmă că, în timpul de faţă, Cazacu
este doar simpatizant al mişcării revoluţionare din
Rusia” (doc. nr. 3). Urmărirea era totală şi se referea
nu doar la Petre Cazacu, ci şi la toţi apropiaţii acestuia.
Astfel, colonelul Budzilovici, în aceeaşi adresă, raporta
Departamentului de Poliţie despre interceptarea unei
scrisori adresate soţiei lui Petre Cazacu, pe adresa din
Bucureşti, de la sora ei din Ungheni. Scrisorile furate
de poliţia secretă rusă de la destinatarii basarabeni
din România pun în lumină atât filierele prin care în
Basarabia erau expediate cărţi şi abonamente la ziarele
româneşti „Adevărul” şi „Calendarul” (doc. nr. 6), cât
şi filierele prin care în România parveneau informaţii
referitoare la acţiunile armatei ruse în Basarabia (doc.
nr. 10-11), la atitudinea francezilor faţă de Rusia şi
ţarul rus, relatată din Franţa de către basarabeanul
Gherasim Ochişor (doc. nr. 9) etc.
În adresa secretă din 19 februarie 1914 a şefului
agenturii ruse din Constantinopol, C. Crăciunescu,
către directorul Departamentului de Poliţie (doc. nr.
13) se atrage atenţia asupra activităţii Ligii Culturale 1
din România, constituită din societăţile apărute după
proclamarea independenţei ţării în 1878, care „visau la
unirea tuturor teritoriilor populate de români rămase
în afară (gubernia Basarabia în Rusia, Transilvania,
Banat, Maramureş în Ungaria, Bucovina în Austria)”.
Pentru realizarea acestui scop societăţile din România
şi-au direcţionat activitatea către „propaganda printre
tinerii cu studii de origine română din localităţile
amintite ale Rusiei şi ale Austro-Ungariei”. Societăţile
amintite din România „au cedat acum locul organizaţiei
«Liga Culturală», care are mulţi membri în ţară
şi peste hotare. Ea are drept scop ridicarea culturii
printre toţi românii, atât din România, cât şi din afara
ei, însă activitatea Ligii nu s-a limitat la aceasta, ci s-a
orientat, datorită fluxului abundent de bani veniţi
din cotizaţiile de membru, din donaţiile benevole şi
subsidiile guvernului român, către susţinerea printre
românii din afara României a conştiinţei naţionale şi a
sentimentului unităţii”. În Austro-Ungaria, „mişcarea
naţională românească a căpătat o mare amploare şi în
timpul de faţă guvernul trebuie să ţină cont de aceasta”.
Însă în Rusia s-a cerut ca propaganda respectivă să fie
„contracarată de la bun început, şi până în 1905 ea
nu a avut loc”. Totuşi, recunoaşte C. Crăciunescu, în
1905, după manifestul ţarului din 17 octombrie, în
Basarabia, sub influenţa unei părţi a clerului şi a învăţătorilor
din şcolile elementare, susţinuţi de agitatorii
români, a început mişcarea pentru efectuarea serviciului
divin în limba română, predarea acestei limbi în
şcoli, cunoaşterea ei obligatorie de către funcţionarii
instituţiilor guvernamentale din gubernie, editarea
ziarelor în limba română cu alfabet slav până când
populaţia sătească va învăţa alfabetul latin, utilizat
în limba română. Din aceste cerinţe a fost satisfăcută
ultima – editarea ziarelor româneşti, dintre care doar
unul din ele, „Bassarabia”, a putut să fie răspândit în
toate satele şi să fie editat timp de câteva luni până
la închiderea lui de către administraţie. Cauza a fost
că ziarul respectiv utiliza România în interesele sale
1
Liga pentru Unitatea Culturală a Tuturor Românilor (înfiinţată
la 17 decembrie 1890, la Bucureşti).
– 261 –