aici - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

1873, a şcolii reale din Chişinău cu şapte clase, ultima
fiind suplimentară. Doar peste 15 ani va fi înfiinţată
o a doua şcoală reală în Basarabia, în oraşul Comrat 47 .
La 1879 şi 1880, după eforturi considerabile, se
înfiinţează la Akkerman şi, respectiv, Ismail câte un
gimnaziu de băieţi, care, împreună cu gimnaziul din
Chişinău, la 1884, vor fi reorganizate în licee a câte
şase clase 48 .
Învăţământul secundar de fete se dezvolta mai lent,
dar şi în acest domeniu se înregistrează unele progrese.
În anul 1864, pentru instruirea fiicelor de clerici, la
Chişinău se înfiinţează şcoala eparhială pentru fetele
de clerici 49 . Aici tinerele se pregăteau nu numai pentru
viaţa ecleziastică, unele din eleve deveneau învăţătoare
la şcolile primare pentru fete din diferite localităţi
basarabene. La 1871, zemstva gubernială din Basarabia
va lua în administrare gimnaziul Belingov, care avea
ca scop pregătirea învăţătoarelor pentru învăţământul
primar de fete şi astfel se vor pune bazele învăţământului
secundar de stat pentru fete. În 1872 se va înfiinţa,
în conformitate cu „Regulamentul pentru învăţământul
de fete” din mai 1870, un gimnaziu de fete la
Akkerman cu trei clase, care, ulterior, va fi reorganizat
în gimnaziu cu opt clase. Mai târziu, vor fi deschise
progimnazii de fete în Bolgrad şi Ismail, fiind reorganizate
în gimnazii cu 6-7 clase 50 . Observăm că, în perioada
cercetată, învăţământul secundar de fete era slab
dezvoltat, ca şi cel de băieţi, care înregistrează un regres.
Astfel, la 1875, pe întreg teritoriul Basarabiei
ruseşti funcţionau 5 şcoli secundare de băieţi cu 1081
de elevi şi 3 şcoli secundare de fete cu 779 de eleve,
în total 8 şcoli secundare cu 1.860 de elevi 51 . Făcând
o comparaţie cu cele 3 judeţe sud-basarabene, în care
existau 4 instituţii secundare în anul şcolar 1877-
1878, putem constata că regimul de ocupaţie rus nu
acorda atenţia cuvenită învăţământului secundar.
După această descriere a situaţiei învăţământului
în cele două regiuni ale Basarabiei ‒ una sub administraţie
rusă, altă sub administraţie română, ar fi necesar
să realizăm nişte concluzii. Observăm că învăţământul
evoluează atât în judeţele sud-basarabene, cât şi în
Basarabia Centrală şi de Nord, însă această evoluţie
este diferită. Autorităţile centrale ale Moldovei, apoi
ale României vor întreprinde eforturi susţinute, ca
să încurajeze dezvoltarea învăţământului primar şi
secundar în sudul Basarabiei, însă problemele finan-
47
Ibidem.
48
T. Cibotaru (coord.), op. cit., p. 307.
49
P. Cazacu, op. cit., p. 144.
50
N. Creţu, op. cit., p. 10.
51
L. Marian, op. cit., p. 252.
ciare şi politice nu vor permite prea multe, unele
proiecte frumoase rămânând irealizabile în această
perioadă. Important este că în această parte a Basarabiei
se studia în limba română, lucru care a dus la
trezirea conştiinţei naţionale a ţăranului basarabean şi
la păstrarea ei în continuare sub ocupaţia rusească.
Administraţia română, chiar dacă a încercat
promovarea românismului în acestă regiune, nu s-a
impus de o manieră categorică şi radicală, coloniile
de bulgari nevalorificând pe deplin oportunitatea
oferită de autorităţi de a studia în limba lor maternă.
Această minoritate, fiind încă loială fostei administraţii
ruseşti, nu înţelegea pe deplin importanţa acestei
libertăţi şi mulţi membri ai comunităţii bulgare erau
ostili atât noii administraţii, cât şi populaţiei autohtone.
Ei continuă să studieze în limba rusă, deşi aveau
dreptul să utilizeze limba bulgară în învăţământ,
şi impun limba rusă şi coloniilor basarabene din
districtul Bolgrad. Acordarea de privilegii populaţiei
bulgare a condus la dezvoltarea lor multilaterală, chiar
dacă aceasta lovea în interesul lor naţional. Aceasta
demonstrează democratizarea societăţii româneşti,
care era mai tolerantă, decât regimul ţarist, care obliga
toate etniile din Basarabia să studieze în limba rusă şi
mai puţin în limbile lor naţionale.
În Basarabia sub guvernare rusă, în anii 1857-1878,
studierea în limba rusă este obligatorie, excepţie fiind
doar unele şcoli parohiale mănăstireşti. Administraţia
ţaristă înfiinţează şcoli de toate nivelurile, însă ele devin
străine basarabenilor din cauza impunerii ca limbă de
predare a limbii ruse, pe care populaţia băştinaşă nu o
ştia. Favorizate erau însă minorităţile etnice, care, fiind
mai flexibile, se integrau în politica administraţiei ruse.
Aceasta explică şi numărul ştiutorilor de carte din Basarabia,
dedus de Ion Nistor: 10 din 100 de moldoveni
ştiau carte, germanii – 63 din 100, evreii – 50 din 100,
ruşii – 40 din 100, bulgarii – 31 din 100 52 . I. Nistor
evidenţiază în mod corect că utilizarea limbii ruse în
şcolile primare îi îndepărta pe ţăranii basarabeni de
şcoli şi, chiar dacă acestea erau frecventate de copiii lor,
nu se observau efectele scontate în privinţa deznaţionalizării
şi asimilării, deoarece copiii frecventau slab şi
nu depuneau efort pentru a studia limba rusă, întrucât
şcolile acestea le erau străine.
Dacă e să facem o generalizare a dezvoltării învăţământului
în sudul Basarabiei, putem vorbi despre o
dezvoltare intensă în primii ani de după reîntregire,
datorită avântului democratic din societatea românească
şi dorinţei de a înlătura influenţele negative
52
I. Nistor, op. cit., p. 254.
– 283 –