aici - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

activitatea şcolilor săteşti aflate sub oblăduirea Bisericii.
A fost un adept al formelor populare de educaţie religioasă
pentru adulţi, a organizat pe lângă biserica „Sf.
Teodor Tiron” (Ciuflea) din Chişinău seri de meditaţie
şi conferinţe duhovniceşti. În timpul lui a fost închisă
Tipografia Eparhială. A fost transferat la Herson, apoi
a ajuns mitropolit al Moscovei şi Kolomnei 64 .
Isaachie Polojenski (1891-1892). Înainte de a veni
la Chişinău, a fost episcop de Tomsk. În timpul lui
s-au efectuat reparaţii la Catedrală şi la paraclisul
reşedinţei episcopale. S-au pus bazele unui comitet
de conducere şi îndrumare a activităţii de combatere
a sectelor 65 . La 21 noiembrie 1892 a fost transferat la
Astrahan, dar din cauza sănătăţii nu a plecat, ci s-a
retras la mănăstirea Hârbovăţ. În 1893, era la mănăstirea
Tihvin din Novgorod, unde a şi încetat din viaţă
la 11 mai 1894.
Neofit Nevodcikov (1892-1898). A ajuns în fruntea
eparhiei basarabene la o vârstă înaintată, după ce fusese
episcop de Turkestan şi Taşkent. Odată cu transferarea
la Chişinău, a fost avansat la treapta de arhiepiscop.
Era o personalitate remarcabilă, ducea o viaţă de
ascet, avea preocupări multilaterale, de la familiarizarea
cu trecutul şi cu tradiţiile locale la creaţia literară originală.
Era cunoscut şi apreciat de cercurile teologice şi
culturale din Rusia. După ce a condus Eparhia ceva
mai mult de cinci ani, i s-a fixat loc de retragere definitivă
la Ismail, unde a trăit până la adânci bătrâneţe (†10
martie 1910), fiind înmormântat tot acolo 66 .
Iacov Peatniţki (1898-1904). În timpul arhipăstoririi
sale a luat fiinţă Societatea Istorico-Arheologică
Bisericească din Basarabia”, în cadrul căreia s-au
realizat studii de istorie bisericească devenite importante
izvoare de cunoaştere a epocii, iar mai târziu s-a
editat o revistă, cu o existenţă îndelungată, „Revista
Societăţii Istorico-Arheologice Bisericeşti din Basarabia”
(1909-1934) 67 . A luat fiinţă, de asemenea, o
nouă societate caritativă şi misionară, pusă sub oblăduirea
Bisericii – Frăţimea „Naşterea lui Hristos”.
Sub auspiciile acestei asociaţii au început să apară
timide foi volante şi cărticele cuprinzând „cuvinte
de învăţătură” creştin-ortodoxă, în limbile română şi
rusă. A fost reluată tipărirea cărţilor de cult în limba
română 68 . Tot în timpul episcopului Iacov Peatniţki a
64
A. Parhomovič, Kratkija biografičeskija svedenija ob iererhah
Kišin‘evskoj eparhii s 1882 po 1913 god..., pp. 334-335.
65
Ibidem, pp. 336-337.
66
Ibidem, pp. 337-340.
67
Vezi: L. Malahov, Societatea istorico-arheologică bisericească
din Basarabia (90 de ani de la inaugurare), pp. 251-256.
68
M. Onilă, op. cit., p. 160.
fost terminată clădirea nouă a Seminarului Teologic
din Chişinău. În 1904 a fost ridicat la rangul de arhiepiscop
şi transferat în scaunul eparhial de la Iaroslavl 69 .
Vladimir Sinikovski (1904-1908). Înainte de a fi
numit la Chişinău, a fost misionar printre popoarele
necreştine din Munţii Altai şi Stepa Kirghiză, apoi
episcop de Vladikavkaz. În timpul lui, în Tipografia
Eparhială reînfiinţată continuă tipărirea cărţilor de
cult româneşti, începută de episcopul Iacov Peatniţki.
În 1908 şi-a început apariţia revista bisericească
„Luminătorul”, publicaţie a Frăţimii „Naşterea lui
Hristos”. Fost misionar, episcopul Vladimir înţelegea
cât este de important ca serviciul divin şi propovăduirea
să se facă în limba înţeleasă de popor. De aceea, a
susţinut, în măsura în care a fost posibil, reintroducerea
limbii române în cult şi în şcoală. Autorităţile
centrale, dar şi ruşii din Basarabia s-au arătat nemulţumiţi
de acest lucru şi episcopul Vladimir a fost transferat
la Novocerkask 70 .
Serafim Ciceagov (1908-1914). Descendent al unei
străvechi familii de militari nobili, a făcut la început
carieră militară, apoi la vârsta de 46 de ani se călugăreşte.
Până a fi numit la Chişinău, a fost episcop la
Suhumi, apoi la Oriol. A fost un reprezentant tipic
al naţiona lismului rusesc şi al absolutismului politic,
adept convins al ideii că regenerarea Rusiei nu se poate
face decât prin Bise rică. A persecutat preoţii şi călugării
care militau pentru cultivarea limbii şi a culturii
româneşti, unii fiind exilaţi în Rusia. A încercat,
pe diferite căi, să insufle credincioşilor basarabeni
ataşamentul faţă de Rusia şi de ţar 71 . S-a arătat foarte
îngrijorat de răspândirea inochentismului, căutând
să oprească prin toate mijloacele acest curent sectant.
Activitatea lui a fost apreciată de Sfântul Sinod al
Bisericii Ortodoxe Ruse şi, ca urmare, a fost ridicat la
rangul de arhiepiscop şi transferat într-o eparhie mai
importantă 72 .
Platon Rojdestvenski (1914-1915). Până a fi numit
la Chişinău, a fost arhiepiscop al eparhiei ruse din
America de Nord. În Basarabia nu s-a manifestat
prin fapte deosebite. Se cunoaşte că a lansat o colectă
publică destinată adunării de fonduri pentru construirea,
sub patronajul Bisericii, a unui aşezământ de
asistenţă socială – un orfelinat pentru copiii ostaşilor
69
A. Parhomovič, Kratkija biografičeskija svedenija ob iersrhah
Kišin‘evskoj eparhii s 1882 po 1913 god..., pp. 340-342.
70
B. Buzilă, op. cit., pp. 55-57.
71
M. Păcurariu, Basarabia, aspecte din istoria Bisericii şi a
neamului românesc..., p. 93.
72
Vezi: I. Parhomovič, Kratkij očerk žizni i dejatel‘nosti Vysokopreosvjaščennago
Serafima (Čičagova), arhiepiskop Kišin‘evskij
i Hotinskij... .
– 222 –