aici - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

Schimbările intervenite în mentalităţile timpului
ca urmare a politicii ţariste se fac resimţite îndeosebi
în zonele urbane, iar oraşul Chişinău, în calitatea sa
de capitală, a fost cel mai mult supus acestui proces.
Acelaşi autor evidenţiază: „Cu oraşele se schimbase
treaba, că moldovenii se căzneau să grăiască cât mai
curat ruseşte, şi se râdeau unii pe alţii, că-şi stâlceau
limba lor, rusească se înţelege, se batjocureau făcânduse
ţigani şi mămăligari unii pe alţii, adică cum îi făceau
ruşii mai pe toţi la un loc, şi ca să dovedească că s-au
civilizat, mâncau semicichi (seminţe de floareasoarelui,
n.n.) şi beau votcă de 90 de grade, iar la chef
cruşon, blinele şi spărgeau paharele, ba mai trăgeau
câte odată şi din revolvere ca ruşii…” 49 .
Conform contemporanilor, conştiinţa naţională a
moldovenilor din Basarabia n-a putut să se manifeste
liber sub regimul ţarilor Rusiei. Organizarea moldovenilor
s-a realizat abia la începutul secolului al XX-lea,
când, după exemplul altor naţionalităţi din Rusia, au
început să-şi însuşească metodele şi curajul acestora în
ce priveşte revendicările politice, naţionale, economice,
culturale, sociale şi administrative pentru Basarabia.
Ca urmare, actul Unirii de la Chişinău s-a înscris
cu litere de aur în istoria neamului nostru ca triumful
dreptăţii noastre, iar în istoria universală ‒ ca un act de
realizare a marelui principiu pentru care s-a măcelărit
lumea în conflagraţia mondială: dreptul naţiunilor de
a dispune de soarta lor 50 .
Dar la începutul secolului al XX-lea numai o
minoritate neînsemnată a intelectualităţii basarabene
conştientiza nevoia unirii Basarabiei cu România;
o bună parte dintre aceştia erau foşti absolvenţi ai
Seminarului Teologic din Chişinău, care din 1898
beneficiaseră de dreptul de a da examene de admitere
la unele universităţi din interiorul Imperiului Rus 51 .
Studiind la Kiev, Harkov, Moscova, St. Petersburg şi
Tartu (Estonia), basarabenii au trăit experienţa aflării
departe de casă şi sentimentul de alienare şi au resimţit
nevoia de re-găsire identitară. În cadrul aceloraşi
universităţi, ei au avut posibilitatea de a face cunoştinţă
cu lucrări valoroase în limba română, inaccesibile
în Basarabia şi au contactat cu reprezentanţi ai unor
naţiuni cu un sentiment naţional puternic.
Presa periodică de limbă română a timpului a făcut
unele încercări de consolidare a sentimentului naţional.
Revista „Basarabia”, creată cu sprijinul direct al
alipire şi până azi în Basarabia”, în Prut şi Nistru, an. II, nr. 7,
martie 1935, p. 6.
49
Ibidem, p. 6.
50
P. Halippa, „Aniversarea Unirii Basarabiei”, în Viaţa Basarabiei,
an. VII, nr. 4-5, 1938, pp. 1-7.
51
I. Scurtu, Istoria Basarabiei, de la începuturi până în 1998,
Bucureşti, 1998, p. 66.
lui C. Stere, şi-a propus să contribuie la răspândirea
ideii de renaştere naţională printre basarabeni, însă
această revistă a apărut doar în perioada iulie 1906
– martie 1907, fiind interzisă de autorităţile ruseşti.
Între altele, revista aborda o serie de probleme precum
cea a deschiderii de şcoli naţionale, dreptul basarabenilor
la limba şi cultura naţională. Însă aceste iniţiative,
ca şi altele, lansate de reviste culturale cu caracter
asemănător nu s-au încununat cu succes.
Totodată, Primul Război Mondial a avut un
impact profund asupra întregii Europe, atât în domeniul
politic, cât şi în cel economic, social şi cultural:
„Războiul a adus o zdruncinare puternică în viaţa
popoarelor şi a statelor. El nu numai a făcut mai
urgente unele nevoi existente în timp de pace, dar încă
a pus în lumină altele noi, izvorâte fie din condiţiile de
trai puse de război, fie din năzuinţele fiecărui stat sau
neam...” 52 .
Pentru basarabeni Primul Război Mondial a
însemnat perioada în care s-au produs cele mai
profunde schimbări din întreaga lor istorie modernă,
îndeosebi în ce priveşte conştientizarea în masă a ideii
că ei constituiau o colectivitate distinctă, cu anumite
caracteristici speciale, ce o deosebeau de restul populaţiei
din Imperiu.
În momentul în care Sfatul Ţării a votat Unirea
cu România, la 27 martie 1918, o parte importantă
a basarabenilor era mai mult confuză decât entuziasmată
cu privire la acest eveniment, probabil şi din
motivul că România regală nu avea o faimă bună în
rândurile basarabenilor 53 .
Gradul redus de participare politică şi perpetuarea
modului de gândire tradiţionalist – convingerea
că lucrurile vor evolua spre bine de la sine 54 ,
precum şi teama de a nu fi anexaţi la Ucraina sau la
Rusa bolşevică au fost printre cauzele principale ale
acestei situaţii. Promisiunea guvernului de la Bucureşti
de a garanta autonomie locală şi angajamentul de
a promova reforme sociale şi economice radicale, - au
fost alte argumente convingătoare invocate de unionişti.
Totuşi, revendicările naţionale au fost eclipsate
52
Este vorba despre un articol semnat de Un român (anonim),
„Nevoile urgente”, publicat în ziarul Mişcarea din 6 martie
1918.
53
O. Ghibu, De la Basarabia rusească la Basarabia românească,
vol. I, Cluj-Napoca, 1926, p. 40, 42.
54
Această concepţie includea, între altele, ideea percepţiei
ciclice a timpului, potrivit căreia nimic nu se schimbă, totul
se repetă, destinul oamenilor se află în mâinile lui Dumnezeu.
În acest sens, viitorul nu poate fi influenţat de acţiunile
omului. A. Bobeică, Sfatul Ţării – stindard al renaşterii naţionale,
Chişinău, 1992, pp. 162-163.
– 184 –