aici - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

părere, afirmând că „interdicţia de a se folosi de dreptul
natural la mişcarea în interiorul ţării a inhibat dorinţa de
acţiune din partea evreilor atât în sfera muncii intelectuale,
cât şi a celei fizice, prin aceasta reducând la nefiinţă
viaţa spirituală şi economică a evreilor” 7 .
Cercetătorul A.K. Tihonov vede rolul Zonei Evreieşti
într-un mod diferit de concepţiile tradiţionale,
considerând că „Zona juca un rol dublu, în primul
rând aceasta servea ca mijloc de păstrare a autocefaliei
comunităţilor evreieşti, iar în al doilea, permitea
apărarea evreilor de potenţialele pogromuri antievreieşti,
mai cu seamă că existau categorii sociale 8 cărora
le era permisă locuirea pe tot cuprinsul Imperiului” 9 .
Credem că ideea unei „emancipări selective” sau a
„inserţiei sociale selective”, adusă de B. Nathans,
explică „ideea favoritismului legislativ”, adusă de
cercetătorul rus.
Polarizarea echidistantă a concepţiilor demonstrează
gradul de dificultate sporită a soluţionării
acestei dispute. Am putea admite că Zona Evreiască
a fost un fenomen negativ, dar, în acest caz, au fost
oare toate categoriile de populaţie evreiască atinse de
această reformă Pe de altă parte, dacă a avut trăsături
pozitive, ca protejarea de pogromuri, de ce atunci
acestea au avut loc Întrebările rămân deschise pentru
investigaţiile cercetătorilor în domeniu.
Deşi specialiştii duc o polemică privind rolul Zonei
pentru evoluţia populaţiei evreieşti din Imperiul
Rus, luând poziţii diametral opuse, putem afirma cu
certitudine că pentru evreii din Basarabia instituirea
acesteia a avut consecinţe duble, atât pozitive, cât şi
negative. Exemplul pe care îl vom prezenta arată că
instituirea Zonei pare un pas foarte crud din partea
autorităţilor ruse, căci cazuri de asemenea evacuări au
mai fost foarte multe. Astfel de evacuări au fost posibile
şi în afara Zonei, un caz ar fi cel din Moldova de
peste Prut, când din Iaşi au fost alungate demonstrativ
câteva familii evreieşti pe motivul vagabondajului 10 .
Pe de altă parte, aflarea în cadrul Zonei le-a permis
evreilor să obţină „relaxare psihologică”, în sens că la
7
Ю.И. Гессен, Евреи в России, очерки общественной,
правовой и экономической жизни русских евреев, СПб,
1906, p. 80.
8
Aveau dreptul să se stabilească cu traiul în orice localitate a
Imperiului Rus doar evreii: negustori de ghilda I (care deţineau
acest titlu timp de 5 ani, care au terminat studiile la
instituţiile de învăţământ mediu sau superior, care aveau
gradul de doctor, magistru sau habilitat), meşteşugarii şi agricultorii,
foştii militari.
9
А.К. Тихонов, op. cit., p. 132.
10
В.И. Кельсиев, Галичина и Молдавия, путевые письма,
С.-Петербург, Изд. «Печатная В. Головина», 1868, p.
227-231.
periferia Imperiului legea foarte dură putea fi ocolită
datorită unor subterfugii.
La 3 august 1912 parvine către ispravnicul din
Ţinutul Soroca, din partea Cancelariei gubernatorului
Basarabiei un articol din ziarul „Bessarabskaja
jizn” (Бессарабская жизнь), din 25 iulie 1912,
cu denumirea „T(ârgul) 11 Floreşti”, cu rugămintea
de a-l informa pe gubernator asupra situaţiei reale a
problemei în cauză 12 ; aducem mai jos conţinutul integral
al articolului 13 :
Foarte neaşteptat s-a dovedit a fi pentru locuitorii
târgului Floreşti ordinul ispravnicului 14 din Soroca
despre faptul că în timp de 7 zile trebuie evacuate
11 familii de evrei (Anexa 1) ce s-au aşezat cu traiul
alături de teritoriul iarmarocului actual cu mulţi ani
în urmă, mult mai devreme de deschiderea oficială a
acestuia. Motivul evacuării acestor famillii este faptul
că aceştia locuiesc în partea nouă a târgului, considerată
o aşezare (posiolok) şi care nu intră, chipurile, în
raza târgului. Locuitorii târgului, fiind în dezacord cu
această decizie, făcând trimitere la unele documente,
cer ca existenţa aşezării să nu fie recunoscută, căci satul
Floreşti a fost redenumit în târg încă în anul 1837, iar
locul iarmarocului considerat ca parte a aşezării, la fel şi
staţa feroviară au fost cândva un loc de păşune. Întreg
târgul este administrat de o singură conducere, şi până
la momentul actual de o aşezare nici nu s-a pomenit. Cu
atât mai mult că încă în 1902, ispravnicul din Soroca a
confirmat că staţia se află în interiorul târgului, nu este
separată în nici un fel şi întreg teritoriul se înclude în
târg. Problema recunoaşterii existenţei unei aşezări s-a
ivit în urma unei intrigi; câţiva ani de-a rândul, între
locuitorii târgului Floreşti şi Mărculeşti se duce o luptă
pentru înfiinţarea unei pieţe-iarmaroc. În conformitate
cu legislaţia existentă, în Basarabia se interzice
infiinţarea iarmarocului în două localităţi învecinate
ce se află la o distanţă de 10 verste una de alta. Între
târguri este o distanţă doar de 5 verste, astfel întrebarea
unde anume va fi deschis târgul a fost tergiversată.
Victoria a fost de partea Floreştiului, ca rezultat
locuitorii din Mărculeşti au hotărât ca în orice fel să
facă ca iarmarocul să aibă loc la ei, acest lucru însă era
posibil doar prin recunoaşterea teritoriului, locului pe
care se află iarmarocul, ca parte componentă a aşezării
şi nu a târgului, căci într-o aşezare, conform legii, nu
11
În ebraică se utilizează denumirea de Ștetl, acesta fiind considerat
un fenomen specific etnocultural pentru comunitatea
iudaică.
12
ANRM, F. 6, inv. 1, d. 1118, f. 1.
13
ANRM, F. 6, inv. 1, d. 1118, f. 2.
14
În original, „исправник”, în trad. ‒ şeful poliţiei unui ţinut.
– 288 –