aici - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

clasă al limbilor, aprecia că „limba moldovenească”
reprezintă un amalgam neoromânesc. Madan a fost
sprijinit în demersul său de un specialist în limbi romanice,
Maxim Serghievski, profesor la Universitatea de
Stat din Moscova, precum şi de Pavel Chior, comisar
pentru educaţie al R.A.S.S.M., artizanul noii „culturi
moldoveneşti” sovietice în perioada interbelică.
În cadrul noii politici lingvistice din U.R.S.S.,
implicit a celei din R.A.S.S.M., care a reprezentat o
continuitate a politicii de rusificare a minorităţilor,
aplicată încă din timpul ţarismului, apar şi primele
lucrări publicate. Astfel, în 1926, Ga vril Buciuşcanu
editează, la Balta, două dicţionare ‒ „moldovenesc-rus”
şi „rus-moldovenesc”, iar în 1930, la iniţiativa
lui Leonid Madan, este publicată, la Tiraspol,
prima gramatică a „limbii moldoveneşti”. Procesul
de „reformă lingvistică” este încununat de introducerea,
în 1938, a alfabetului chirilic pentru toate
limbile neruse din U.R.S.S. Această politică lingvistică
a continuat şi după reanexarea Basarabiei, însă, de
data aceasta, metodele pseudoistoricilor sovietici au
devenit mult mai sofisticate şi perfide, după cum vom
vedea la vremea respectivă.
Declanşarea celui de-al Doilea Război Mondial a
găsit România într-o situ aţie economică şi militară
precară, trebuind să facă faţă, totodată, presiunii
Ger maniei hitleriste şi pretenţiilor revizioniste ale
statelor vecine. Profitând de acest context şi având o
înţelegere secretă 16 cu Germania privind delimitarea
sferelor de influenţă, U.R.S.S. a forţat România, în
mod ultimativ, să evacueze Basarabia, acest teritoriu
fiind anexat pentru a doua oară de Rusia.
Din acest moment începe un adevărat calvar pentru
populaţia românească din Basarabia, care, exceptând cei
trei ani (1941-1944) de revenire a administraţiei româneşti
în stânga Prutului, avea să se încheie după aproape
cinci decenii, în 1991, odată cu colapsul U.R.S.S.
În afară de pierderi materiale uriaşe aduse statului
român, reanexarea Basa rabiei a provocat suferinţe
extrem de dramatice populaţiei, care a fost supusă
unui proces de sovietizare şi rusificare dur, deportărilor
în masă, înfometării planificate şi altor tipuri de
represiuni staliniste, cărora le-au căzut victime sute de
mii de persoane.
La scurt timp 17 după reocupare, în Basarabia au
fost aplicate legile U.R.S.S., fiind înfiinţată Republica
Sovietică Socialistă Moldovenească, în cadrul căreia
16
Protocolul adiţional secret al Pactului de neagresiune dintre
Germania şi U.R.S.S., încheiat la 23 august 1939.
17
La 2 august 1940.
a fost încorporată o mică parte din teritoriul fostei
R.A.S.S.M., situată de-a lungul Nistrului, cea mai
mare parte a acesteia fiind alipită la R.S.S. Ucraina 18 .
Atacarea U.R.S.S., la 21 iunie 1941, a făcut ca Basarabia
să revină la Patria-mamă, dar numai pentru o perioadă
scurtă de timp, deoarece victoriile Armatei Roşii
din primăvara anului 1944 aveau să marcheze restabilirea
regimului sovietic de ocupaţie în stânga Prutului.
În luna august 1944, R.S.S. Moldovenească este
„eliberată” de trupele so vietice, după care cadrele politice
şi culturale, evacuate în 1941, revin în Basara bia
şi reiau politica stalinistă represivă împotriva populaţiei
româneşti. Autorităţi le sovietice trec la rusificarea
completă a administraţiei şi a statului. Posturile din
organele de conducere sovietice sunt ocupate de rusofoni
aduşi din Transnistria, iar românii sunt obligaţi
să-şi rusifice numele.
Se organizează lichidarea şi deportarea celor care
făceau parte din administraţia oraşelor şi satelor, a
preoţilor, membrilor partidelor politice burgheze şi
a ţăranilor înstăriţi. În perioada 1949-1951, în urma
hotărârilor Consiliului de Miniştri al U.R.S.S., au avut
loc două valuri de deportări din Basarabia spre Siberia
şi Asia Centrală, cunoscute sub numele de Operaţiunile
Sud şi Nord, în cadrul cărora au fost deportaţi
peste 135.000 de bărbaţi, femei şi copii. Casele şi locuinţele
celor deportaţi au fost repartizate activiştilor
sovietici, iar bunurile confiscate, în valoare de peste 50
de milioane de ruble 19 , au fost comercializate.
Tot pentru pedepsirea şi supunerea populaţiei
româneşti, regimul sovietic profită de seceta din 1946-
1947 şi amplifică consecinţele acesteia printr-un pro ces
planificat de înfometare a populaţiei. În ciuda secetei
generalizate, rechiziţiile şi planul de colectare sunt realizate
integral, ţăranii fiind deposedaţi de orice surplus
de produse din anii anteriori. Numai cei care intrau în
colhozuri erau ajutaţi să supravieţuiască. Foametea organizată
a devenit principalul instrument de co lectivizare
a agriculturii din Basarabia, alături de deportări.
Consecinţele foametei planificate au fost dramatice.
Epidemia de tifos şi distrofia au dublat procentul
de mortalitate în zonele rurale ale Basarabiei, numărul
victimelor variind între 200.000 şi 350.000. Unele
sate au fost depopulate pe jumătate, iar în circa 40 de
localităţi au fost înregistrate peste 100 de cazuri de
canibalism 20 .
18
Istoria Românilor, vol. VIII, Bucureşti, 2003, p. 619.
19
Jean Nouzille, op. cit., pp. 198-200.
20
Grigore Eremei, Faţa nevăzută a puterii, Editura „Litera”,
Chişinău, 2003, pp. 445-453; vezi şi Ion Ţurcanu, Foametea
din Basarabia în anii 1946-1947, Chişinău, 1993.
– 342 –