aici - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

produsele alimentare: un cetvert 25 de făină – 19 ruble,
un cetvert de crupe – 22 ruble, preţuri neconvenabile
pentru localnici. În plus, el propu nea să fie interzis
exportul de cereale peste hotare, metodă bine cunoscută
la care apelau des autorităţile ruse şi care a afectat
dezvoltarea social-economică, în primul rând comerţul,
şi nu numai al Basarabiei, dar şi al Rusiei 26 . I.M.
Hartingh scria în legătură cu aceasta că „nu este cazul
de a aduce dovezi de pe timpuri că limitarea comerţului,
prin care se frânează toate ramurile industriei, a devenit
cauza sărăciei totale, nemaivorbind de reducerea veniturilor
particulare ale locuitorilor, acestea fiind totalmente
diminuate de restricţiile stabilite în comerţ; ca rezultat,
erau subminate finanţele vistieriei statului” 27 .
Expunându-şi părerile privind aprovizionarea
armatei ruse cu provizii, I.M. Har tingh constata că
„interzicerea exportului de cereale peste hotare este un
mijloc nociv pentru stat” 28 . Aprovizionarea armatei cu
provizii prejudicia substanţial dezvol tarea economică
a Basarabiei nu numai din cauza frecventelor restricţii
în exportul de cereale, dar şi din cauza reducerii preţurilor
– din lipsa mijloacelor băneşti de care avea nevoie
departamentul de aprovizionare. Numai către anul
1823 intendenţa Arma tei a 2-a le datora locuitorilor
Basarabiei pentru asigurarea armatei cu provizii mai
mult de 300 mii ruble 29 . I.M. Hartingh scria în legătură
cu aceasta: „Ei (comi sionarii – V.T.), în loc să
se ocupe într-adevăr de aprovizionarea armatei cu
provizii, se ocupă cu împărţirea banilor din vistieria
statului, dându-se drept apărători fideli ai profitului în
vistieria statului. Reducând preţurile, au cauzat creşterea
impozitului pentru locuitori. Armata, nefiind
asigurată cu pâine, este nevoită să se hrănească de pe
seama locuitorilor, iar acest mod de aprovizionare este
contra plată, preţurile la pâine fiind stabilite samavolnic
de către comisionar. Aşa a procedat şi cneazul
Gorceakov în regiunea Basarabia” 30 .
Autorităţile locale explicau jaful comis de armata
rusă prin faptul că „departamentul de aprovizionare
nu dispune de mijloace pentru a trimite la timp sumele
necesare” 31 .
25
Cetvért, cetvérturi (четверть) – veche măsură de capacitate
rusă: 1 sfert de grâu de toamnă – 9 puduri 25 funţi; grâu de
primăvară – 9 puduri 7 funţi; secară – 8 puduri 34 funţi;
porumb – 5 puduri; ovăz – 5 puduri 25 funţi; mei – 7 puduri
17 funţi. În unitate de măsură românească, 2,5 cetverturi
erau egale cu o chilă.
26
AIMSR, F. AM, inv. 182 “a” , d. 44, cert. 3, f. 48 verso, 51, 52
verso.
27
AIMSR, F. AM, inv. 182 “a” , d. 44, cert. 3, f. 48 verso.
28
Ibidem, f. 49 verso.
29
AISR, F. 1263, inv. 1, d. 359, f. 320.
30
AIMSR, F. AM, inv. 182 “a” , d. 44, cert. 3, d. 50 verso-51.
31
Ibidem, f. 49.
Prin urmare, asigurarea permanentă cu provizii a
armatei ruse cantonate în Basarabia a cauzat prejudicii
dezvoltării gospodăriilor ţărăneşti, deoarece
ţăranul nu totdeauna putea să-şi realizeze surplusul de
produse la preţuri rezonabile, fapt care a frânat încadrarea
gospodăriilor ţărăneşti în relaţiile mărfare.
Situaţia se complica şi mai mult în timpul războaielor,
când populaţia era supusă unor prestaţii extraordinare
în ce priveşte atât forţa de muncă, cât şi mijloacele
de transport şi forţa de tracţiune, materialele de
construcţii pentru repararea cetăţilor, drumurilor şi
podurilor, transportarea încărcăturilor militare etc.
Istoriografia din RSSM a prezentat prestaţiile
suprasolicitante impuse de regimul de ocupaţie ţarist
drept sprijin voluntar şi ajutor real activ acordat
armatei ruse de populaţia din provincia anexată 32 , pe
când sistemul de prestaţii stabilit forţat în perioada de
dominaţie otomană – drept o formă grea de dependenţă
33 . O asemenea modalitate de studiere a războaielor
ruso-turce din a doua jumătate a sec. al XVIII-lea
– prima jumătate a sec. al XIX-lea a permis istoriografiei
oficiale moldoveneşti să treacă conştient cu
vederea problema urmărilor dezastruoase ale războaielor
ruso-turce pentru dezvol tarea social-economică
a Basarabiei.
Declanşarea crizei orientale în anii ’20 ai sec. al
XIX-lea şi evoluţia ei într-un nou război ruso-turc în
anii 1828-1829 au căzut ca o povară pe umerii românilor.
Ocupaţia militară rusă şi sarcinile care au revenit
Principatelor Române în aprovizionarea armatei ruse de
ocupaţie au cauzat prejudicii mari populaţiei. Agentul
consular al Franţei, Viollier, scria cu această ocazie că
noua invazie rusă i-a costat pe români „mai mult sânge
şi lacrimi decât toate cele precedente la un loc” 34 .
A determina numărul militarilor care s-au aflat
în Basarabia în perioada războiului este destul de
anevoios. Autorităţile locale, într-un raport din 1828,
scriau în această privinţă: „Numărul armatei aflate în
această regiune şi timpul cantonării ei aici sunt imposibil
de determinat, din considerentul că pe parcursul
celor trei ani la rând armatele au trecut neîntrerupt prin
regiune, la început peste hotare în Turcia şi Moldova,
în legătură cu ostilităţile purtate cu Poarta Otomană,
32
Istoria RSS Moldoveneşti, Chişinău, 1984, p. 146, 149, 197.
33
Pavel V. Sovetov, „Cât a costat Ţării Moldovei dominaţia
străină (Formele economice de dependenţă a Moldovei în
sec. al XVI-lea – începutul sec al XVIII-lea)”. În: Revista de
istorie a Moldovei, Chişinău, 1990, nr. 4. p. 24.
Istoria RSS Moldoveneşti, Chişinău, 1984, p. 146, 149, 197.
34
Istoria Românilor: constituirea României moderne (1821-
1878), vol. VII, tom. I (coord. acad. Dan Berindei), Bucureşti,
2003, p. 78.
– 22 –