aici - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

Ceea ce trebuie de subliniat, în încheiere, este faptul
că şi românii, şi ruşii s-au pregătit cu febrilitate de
evenimentul comemorării de 100 de ani de la anexarea
Basarabiei. Deja, pe la 1900, s-au organizat deplasări
în Basarabia ale celor mai valoroşi oameni de cultură
din România, printre care şi cea din 1905 a istoricului
Nicolae Iorga. Cu scopul de a pregăti opinia publică
pentru centenar, s-au editat lucrări, s-au publicat articole
în presă. La fel a procedat şi Rusia. Pregătirile
pentru serbare au început cu mult înainte de celebrarea
propriu-zisă. Excludem categoric elementul
simplei coincidenţe a aflării lui Serafim Ciceagov în
fruntea bisericii din Basarabia la momentul celebrării
a 100 de ani de anexare a acestei regiuni la Imperiu.
Faptul că în fruntea bisericii basarabene se afla Serafim
Ciceagov, nepotul amiralului P.V.Ciceagov, conducătorul
armatei ruse de la Dunăre când s-a realizat
această tranzacţie teritorială, trebuia să sublinieze
o dată în plus importanţa conferită manifestaţiilor
preconizate la Chişinău 16 .
Eforturile cumulate ale românilor şi occidentalilor
de a intimida autorităţile ţariste s-au încununat
cu succes. Astfel, serbarea evenimentului a fost mult
mai rezervată decât s-a prevăzut iniţial. A fost anulată
vizita monarhului rus în capitala Basarabiei. Acest
lucru putea să se întâmple doar din motive foarte
serioase. Şi, evident, e exemplificată slăbirea şi decăderea
Imperiului Rus la acel moment. Deja, nu mai
era o putere competitivă pe piaţa politică. Şi nici în
plan intern nu mai avea acea posibilitate de a ţine sub
control periferiile,unde luau avânt mişcările sociale şi
naţionale.
Protestul celor 95 de clerici a ilustrat elocvent că
în clerul basarabean deja se înfiripau şi se promovau
ideile unioniste, acestuia urmând să-i revină rolul de
forţă dinamizantă în promovarea unor idealuri care
urmau să fie realizate prin actul de la 1918.
RÉSUMÉ
La presse du temps sur les événements de 1912
En 1912, on a marqué le centenaire de l’annexion
de la Bessarabie à la Russie. La presse roumaine et
occidentale a condamné avec véhémence ce rapt.
L’impact a été considerable. Les autorites tsariste
sont été alertées. En conséquence, le programme
descérémonies prévues a Chisinau a ete change,
étant réduit à une célébration religieuse. Dans la
presserusse centrale on a publié un article signé par un
groupe de 95 pretres de Bessarabie. Il sont demandé
de céder la Bessarabie à la Roumanie et ontaccusé
l’archevêqueSéraphim d’abus en service.
Le clergé bessarabien s’est révélé une des forces
dynamisantes des changements de 1918.
16
Ibidem, p.9.
– 175 –