aici - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

Miniştri S.C. Veazmitinov, şi el militar de carieră,
general de infanterie, a preluat în mâinile sale examinarea
problemelor ce vizau comerţul Basarabiei 9 .
Iniţial, guvernul rus a adoptat un şir de măsuri menite
să încurajeze comerţul din provincie şi să faciliteze
comerţul Basarabiei cu Imperiul Otoman şi Imperiul
Habsburgic. De altfel, şeful vămilor de control L.S.
Baikov afirma, în raportul din 18 martie 1813 adresat
ministrului de finanţe, că drept rezultat al măsurilor
întreprinse, mulţi negustori din oraşul Akkerman
– greci, armeni şi evrei ‒ practicau nu doar comerţul
intern, ci şi exportul cerealelor şi altor produse în
oraşul-port Odesa din gubernia Herson 10 . Şi negustorii
din guberniile interne s-au implicat activ în
relaţiile comerciale cu provincia nou-anexată. Astfel,
în anul 1813, găsim un negustor de ghilda întâi din
Odesa încheind un contract de livrare a 7,2 mii puduri
de grâu de pe moşia lui I. Sichiraş, inclusiv 900 puduri
de grâu arnăut 11 . Cu toate acestea, atât negustorii
locali, cât şi cei din guberniile interne ruse vor descoperi
rapid numeroase piedici în dezvoltarea afacerilor
comerciale în Basarabia, fie ca sursă de produse pentru
export sau ca piaţă de desfacere a mărfurilor din alte
regiuni.
În anul 1813, odată cu răspândirea veştii despre
izbucnirea ciumei în Principatele Române, organele
imperiale au dispus închiderea circulaţiei de mărfuri
peste Prut şi Dunăre, fapt ce s-a răsfrânt negativ asupra
comerţului – îndeosebi asupra exportului de cereale.
În iunie 1813, pentru eficientizarea măsurilor sanitaro-vamale
a fost luată decizia de a transfera carantina
şi oficiul vamal de la Reni la Ismail. Ca urmare,
negustorii din Reni au fost lipsiţi de posibilitatea de a
practica comerţul extern şi au suferit pagube substanţiale.
În demersul expediat spre examinare ministrului
de finanţe, negustorii din Reni subliniau că, datorită
situaţiei sale avantajoase, Reniul deservea din cele mai
vechi timpuri exportul peste mare al produselor din
toate ţinuturile fertile ale Basarabiei. Se menţiona
de asemenea că după anexarea provinciei la Imperiul
Rus, mulţi străini, îndeosebi bulgarii, s-au stabilit
cu traiul permanent atât în Reni, cât şi în împrejurimile
lui, construind multe case, prăvălii şi magazine,
astfel că activitatea comercială a avansat foarte mult,
9
Я.С. Гросул, Автономия Бессарабии в составе России
(1812-1828 гг.). Труды по истории Молдавии. Кишинев,
1982, с. 148.
10
V. Tomuleţ, Politica comercial-vamală a ţarismului în Basarabia
şi influenţa ei asupra constituirii burghezii comerciale.
Chişinău: CEP USM, 2002, p. 326.
11
B. Жуков, Формирование и развитие буржуазии и пролетариата
Бессарабии. Кишинев, 1982, c. 57.
iar mutarea oficiului sanitaro-vamal la Ismail a spulberat
toate speranţele şi încercările acestor negustori
de a-şi dezvolta afacerile iniţiate 12 . Pentru a nu se
ruina, negustorii din Reni au fost nevoiţi să-şi exporte
mărfurile prin Ismail, dar pe parcurs s-au ciocnit cu
multe incomodităţi, neajunsuri şi pierderi, ce i-a
impus, în cele din urmă, să abandoneze comerţul.
Transpor tarea mărfurilor la Ismail întâmpina dificultăţi
din cauza golfurilor ce existau între Reni şi Ismail,
care se revărsau mai ales în sezonul cel mai intens de
navigaţie comercială. În plus, transportarea cerealelor
presupunea costuri adiţionale mari, care uneori
dublau preţul mărfii 13 . Iată de ce negustorii insistau să
fie restabilit portul din Reni. Negustorii cereau, în caz
că nu ar fi posibil de a institui un oficiu vamal, să fie
deschis cel puţin un punct vamal pentru exportul în
străinătate a produselor locale 14 .
Fiind informat de către ministrul de finanţe
D.A. Guriev în privinţa acestui demers, cneazul A.B.
Kurakin, înalt demnitar de stat care prezida Consiliul
de Stat 15 , în răspunsul său din 29 septembrie 1813, îi
scria guvernatorului civil al Basarabiei, I.M. Hartingh,
că în portul Reni nu poate exista un comerţ permanent,
dar, dorind să satisfacă interesele negustorilor, permite
expor tul cerealelor doar pentru perioada de navigaţie a
anului 1813, cu plata taxei prevăzute în Tariful vamal
normal 16 . Pentru a supraveghea ca exportul să fie efectuat
în baza tarifului, I.M. Hartingh urma să trimită
la Reni funcţionari competenţi, iar controlul sanitar
al vaselor urma să se realizeze la Ismail. Ca urmare,
I.M. Hartingh îl deleagă pe colonelul V.I. Poltavţov
să răspundă nemijlocit de securitatea vamală şi să
supravegheze ca vasele angajate prin contract să nu fie
din Galaţi sau alte porturi unde bântuia ciuma 17 . V.I.
Poltavţov urma să se conducă de dispoziţia semnată la
6 septembrie 1813 de A.B. Kurakin, ce prevedea diferite
măsuri de prevenire a pătrunderii ciumei, pentru
care lucru a elaborat câteva reguli: cerealele pregătite
pentru export din Reni să fie examinate la faţa locului
şi numai după aceasta să li se permită negustorilor să le
exporte peste hotare; să se adune informaţii referitor
la cantitatea de cereale şi localităţile unde acestea erau
depozitate; să se evite diferite încălcări şi falsificări şi să
12
Arhiva de Stat din regiunea Odesa (în continuare, ASRO). F.
1, inv. 214, d. 26, 1816, f. 1-1 verso.
13
ASRO. F. 1, inv. 214, d. 26, 1816, f. 1 verso – 2 verso.
14
ASRO. F. 1, inv. 214, d. 26, 1816, f. 3.
15
Potrivit Tabelului rangurilor, funcţia pe care o deţinea A.B.
Kurakin (действительный тайный советник) era pe a
doua treaptă ierarhică, ca şi cea de vicecancelar.
16
ANRM. F. 2, inv. 1, d. 245, f. 99 verso.
17
ANRM. F. 2, inv. 1, d. 199, f. 60-60 verso.
– 98 –