aici - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

zatoare ale Uniunii Sovietice faţă de statul român,
acestea urmărind reanexarea Basarabiei: rebeliunea
de la Tatar-Bunar; promovarea de către Internaţionala
Comunistă a lozincii „autodeterminării” pentru
provinciile româneşti unite cu Ţara la 1918; crearea
Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldoveneşti.
Totodată, în lucrare sunt redate eforturile
diplomatice ale României orientate spre îmbunătăţirea
relaţiilor cu Uniunea Sovietică, mai ales negocierile
purtate de Nicolae Titulescu în vederea realizării
unui sistem de asistenţă mutuală între România şi
Uniunea Sovietică.
Cu referinţe de rigoare la numeroase lucrări
publicate în ultimele două decenii în România şi în
Republica Moldova, I. Agrigoroaiei analizează cadrul
semnării Pactului Molotov-Ribbentrop şi consecinţele
lui pentru statul român. Sunt evidenţiate presiunile
diplomatice asupra României, intensificarea
acţiunilor propagandistice de negare a apartenenţei
Basarabiei la teritoriul românesc, de condamnare a
politicii interne şi externe a statului român, de răspândire
a zvonurilor privind apropiata „eliberare” a populaţiei
basarabene „asuprite” de guvernul României
regale. Remarcăm aprecierile autorului date actelor ce
au determinat raptul Basarabiei: „[...] analiza atentă a
poziţiei adoptate de guvernul român, a conţinutului
notelor ultimative şi a răspunsurilor date de partea
română relevă – şi concluzia este foarte importantă
– lipsa vre-unui acord, caracterul ilegal, din punct de
vedere al dreptului public internaţional, al actului
săvârşit de U.R.S.S. şi faptul că teritoriile româneşti au
fost ocupate prin forţă armată, introducându-se acolo
un regim de ocupaţie” (p. 92).
Teze importante se referă la acţiunile de instaurare
a regimului sovietic în Basarabia după 28 iunie
1940, autorul accentuând că procesul de sovietizare
a Basarabiei s-a înfăptuit prin măsurile de extindere
a „republicii transnistrene moldoveneşti” până la
Prut şi Dunăre. Cu privire la desprinderea din spaţiul
basarabean a judeţelor Cetatea-Albă şi Ismail, autorul
accentuează că dezmembrarea teritorială a Basarabiei
a fost încă un act nelegitim, prin aceasta urmărindu-se
încadrarea în hotarele Ucrainei a unor zone strategice
ale Basarabiei şi blocarea ieşirii noii republici sovietice
moldoveneşti la Dunăre şi Marea Neagră.
Instructivă şi actuală este polemica autorului cu
unii istorici de la Chişinău, care, într-o formă sau
alta, îndreptăţesc agresiunile sovietice din 1939-1940,
reluând în acest mod tezele istoriografiei sovietice cu
referire la tragicele evenimente din acea perioadă. În
acest sens, el supune criticii una dintre lucrările lui
Serghei Nazaria privind geneza, desfăşurarea şi consecinţele
celui de-al Doilea Război Mondial. Profesorul
Ion Agrigoroaiei, respingând falsurile şi maniera
de abordare a evenimentelor din lucrările respectivilor
istorici, îndeamnă la „cunoaşterea şi înţelegerea
evenimentelor, a trecutului printr-o cercetare atentă
a izvoarelor şi istoriografiei, prin angajarea în dezbateri
de ţinută, lipsită de idei preconcepute şi urme de
dogmatism” (p. 98).
Din partea finală a studiului, intitulată semnificativ
„De la eliberare la reocupare”, evidenţiem analiza
problemei privind hotarele României în contextul
politicii anexioniste sovietice după evenimentele
din august 1944. Este prezentat cadrul stabilirii la
Conferinţa de Pace de la Paris, prin Tratatul din 10
februarie 1947, a hotarelor de răsărit ale României,
precizându-se că şi după aplicarea acestuia Uniunea
Sovietică a încălcat suveranitatea şi integritatea teritorială
a statului român, anexând noi spaţii de la Gurile
Dunării (cazul braţului Chilia şi al Insulei Şerpilor).
Partea a doua a lucrării cuprinde documente
adunate din diferite colecţii şi din lucrări publicate în
România şi în străinătate. Ele reprezintă, în cea mai
mare parte, acte diplomatice oficiale şi neoficiale.
Un prim set se referă la hotarul de răsărit al Ţării
Moldovei, la modificările teritoriale survenite în urma
războaielor dintre Imperiul Rus şi Imperiul Otoman.
Relevante şi mai puţin cunoscute sunt documentele
ce se referă la trasarea pe teren a noului hotar dintre
Rusia şi Turcia după Congresul de la Paris din 1856.
Textele tratatelor internaţionale cuprinse în
lucrare demonstrează cu prisosinţă tendinţele imperialiste
ale Rusiei promovate de la Petru I încoace, sub
masca politicii de eliberare a creştinilor de sub stăpânirea
Imperiului Otoman.
O mare parte din documente se referă la Unirea
Basarabiei cu România la 27 martie/9 aprilie 1918 şi
la procesul de recunoaştere internaţională a hotarelor
răsăritene ale statului român.
Sunt incluse şi documente care se referă la destinderea
în relaţiile româno-sovietice de la sfârşitul deceniului
al treilea şi începutul deceniului următor.
Evidenţiem seria de documente care prezintă politica
anexionistă a U.R.S.S. în raport cu România: de
la semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov până la
formarea Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti
şi adoptarea Decretului Prezidiului Sovietului Suprem
al U.R.S.S. din 4 noiembrie 1940 cu privire la stabilirea
hotarelor noii republici moldoveneşti cu R.S.S.
– 348 –