aici - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

1812. Mai mult ca atât, ei erau la curent cu viaţa cotidiană
din dreapta Prutului şi reacţionau la toate evenimentele
ce tulburau Europa. Despre asta ne relatează
documentele timpului: „La 1838 nobilimea basarabeană:
un Balş (cel mai bogat proprietar basarabean),
un Sturdza, o Ghica (după mărturiile călătorului
Kohl) primesc gazete din Iaşi, pe care le citesc slobod,
ca unele ce n-aveau nici o nuanţă politică” 27 .
În anii 1862-1863 exista o partidă a boierilor
care, cu ocazia revoluţiei din Polonia, visa să restabilească
naţia moldovenească în Basarabia, cerând
şi unirea cu Moldova. „Făceau parte din ea: fraţii
Cotruţă Alexandru şi Carol, fraţii Casso, fraţii Cristi
Ioan şi Constantin, Cazimir Constantin cu fiul său,
student” 28 .
În 1926, la Chişinău apare o broşură semnată cu
iniţialele M.G. (se afirmă că ar fi Nicolae Gafencu).
Se intitula „Bassarabski starina Nicolai Stepanovici
Casso”. Autorul vorbeşte despre filosoful din Chişcăreni
(1839-1904), care dispreţuia foarte mult birocraţia
rusă, iar după rebeliunea poloneză din 1863
intenţiona să ridice Basarabia împotriva ruşilor.
N. Casso a înfiinţat la Chişcăreni o şcoală profesională,
unde predarea se făcea în limba română, însă
după o scurtă existenţă de doi ani şcoala a fost închisă
de autorităţile ruse 29 .
Deşi legăturile cu restul Moldovei au fost rupte, s-a
încercat totuşi în Basarabia de a se păstra vie vechea
viaţă moldovenească, de a ţine trează conştiinţa naţională
– singurele mijloace morale de sprijin ale moldovenilor
înstrăinaţi de patria lor străveche 30 .
În concluzie, toate încercările de a distruge cultura
românească în Basarabia nu au dat roade. Cu toate că
la 1812 se micşorează numărul şcolilor, ele au funcţionat
fiind subvenţionate de nobilime, iar mai târziu
de Zemstvă. Dacă în aparatul administrativ central,
pentru întocmirea documentelor se utiliza limba rusă,
atunci în Biserică şi în organele administrative judeţene
se lucrează în limba română. La păstrarea culturii
naţionale au contribuit şi scriitorii care au rămas cu
traiul în Basarabia, contribuind la menţinerea conştiinţei
naţionale ca un produs viu al culturii moldoveneşti,
ce s-a manifestat puternic prin reacţia populaţiei
băştinaşe de-a lungul anilor.
27
MARIN, 1993, 238.
28
IORGA, 1993, 132.
29
MARIN, 1993, 239.
30
MARIN, 1993, 233.
RÉSUME
LE ROLE DE LA NOBLESSE DANS LA VIE
PUBLIQUE DE LA BESSARABIE AU XIXe SIECLE
L’article ,,Le rôle de la noblesse dans la vie publique
de la Bessarabie du XIX e siècle” reflète les problèmes liés à
l’activité de la noblesse bessarabienne dans la vie publique
de la province dès 1812 jusqu’à la fin du XIX e siècle.
La culture roumaine en Bessarabie a survécu jusqu’à la
fin de la domination russe (1917). L’église a contribué beaucoup
pour garder la culture et elle est restée fidèle à la langue
roumaine, ce qui est avoué par les documents menés par
l’église. Autres acteurs de la résistance nationale ont été les
nobles et les intellectuels.
Bibliografie:
Arhiva guvernatorului general din Odesa, f. 88, inv. 3, d. 8,
f. 1.
Arhiva guvernatorului general din Odesa, f. 88, inv. 3, d. 83
(din 1862, cu privire la plângerea moşierului Cristi împotriva
interzicerii de a deschide o tipografie moldovenească).
Arhiva guvernatorului general din Odesa, f. 88, inv. 3, d. 83
(din 1862, cu privire la plângerea moşierului Cristi împotriva
interzicerii de a deschide o tipografie moldovenească).
Boldur, A. 1940, Basarabia sub dominaţia rusească şi manifestările
româneşti în viaţa provinciei, Chişinău.
Boldur, A. 1934, Presa românească în Basarabia, Chişinău.
Ciobanu, Şt. 1992, Cultura românească în Basarabia sub
stăpânirea rusă, Chişinău.
Ciobanu, Şt., apud Berechet 1920, Documente slave de
prin arhivele ruse, Bucureşti.
Ciobanu, Şt. 1992, Cultura românească în Basarabia sub
stăpânirea rusă, Chişinău.
BIANU, I., CODOŞ, N., SIMONESCU, D. Bibliografia
românească veche (1508-1830), vol. II.
Colesnic, I. 1993, Basarabia necunoscută, Chişinău.
Halippa, I. 1903, Trudy Bessarabskoj gubernskoj uchenoj
arhivnoj komissii, vol. II, Chişinău.
Iorga, N. 1993, Basarabia noastră, Chişinău.
Î.P.S. Arhiepiscop Gurie, 1920. „Câteva extrase din arhive
despre şcolile bisericeşti din Basarabia înaintea anexării ei de
către Rusia”, în Revista Societăţii Istorico-Arheologice Bisericeşti
din Chişinău, V, XII.
Lototzki, P.A. 1913, Istoria Kishinevskoj seminarii,
Chişinău.
Marin, Liviu 1993, Cultura şi şcoala, apud Şt. Ciobanu,
Basarabia, Chişinău.
Mihail, Paul 1992, Fapte trecute şi basarabeni uitaţi,
Chişinău.
Popovschi, N. 1935, Istoria Bisericii din Basarabia,
Chişinău.
Puiu, V. 1919, Mănăstirile din Basarabia, Chişinău.
STADNITZKI, A. 1990, Gavriil Bănulescu-Bodoni,
Chişinău.
STADNITZKI, A. 1894, Gavriil Banulesco-Bodoni, ekzarh
moldovalakhijskij (1808-1812) i mitropolit Kishinevskij (1813-
1821), Chişinău.
– 260 –