aici - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

cunoscut prin raport, iar celor di pi urmă prin soobşcenie
28 , că hârtiile ci vor întra di la acele locuri cătră
această poliţăe în limba moldovenească vor rămâne
fără de nici o înplinire” 29 .
Aşadar, precum a concluzionat Leon Boga, instituţiile
care, conform Regulamentului din 1818, aveau
dreptul să întrebuinţeze numai limba rusă – în special,
poliţiile urbane – căutau să impună această limbă în
sistemul administrativ al provinciei. În acest scop
a servit şi numirea în posturi a funcţionarilor ruşi.
Concludent în acest sens este cazul funcţionarului
rus Sancikov, numit secretar la Isprăvnicia ţinutului
Hotin. Acesta, bineînţeles, executa lucrările în ruseşte.
Sesizat despre aceasta prin raportul „zasădatelilor” 30 ,
ispravnicul ţinutului Hotin, Filodor, trimite Înaltului
Sfat al Basarabiei un raport datat cu 6 martie
1820, în care a relatat că, potrivit raportului „zasădatililor
ei” Stoian Solomon, Mihalache Ciomârtan
şi Vasile Mohorâtu, în această Isprăvnicie „purure
de la o vreme încoace lucrare hârtiilor să urmiază în
limba rusască şi puţină ştiinţă ce i-ar agiuta de a înţălege
cuprindere lor, până acum de au şi iscălit niscaiva
hârtii lucrate, pre cu multă îngrijiri, în nădejde pre
milostivului şi voitoriului de bine al nostru părinte
în cari deşi vreo greşeală să va întâmpla, vor câştiga
ertăciune. Apoi fiindcă acum, din oarişcare hârtii
văzându-le isprăvnicia întoarsă înapoi cu vigovor 31 şi
ştrafuri 32 însămnaţi de la locurile cele mai înalte, din
care cugetul mustrându-i, ca din pricina nelucrării
hârtiilor în limba moldovenească pătimesc aceste,
asămenea şi cele ce să ating prin ţânutu, de a lor îndatorire
a să lucra negreşit în limba naţii sale aducu
ostanovcă 33 la săvârşire şi lucrarea lor, punând nainte
că milostivul monarh a dăruit oblastii aceştia ce din
nou cătră Rosăia alăturată a sale vechi obiceiuri şi
pravile, precum şi în obrazovania 34 înalt înbunătăţită
să cuprinde, că la toate locurile de prisudstvii 35 să se
lucreze toate hârtiile în naţia moldovenească. Pentru
aceea, în temeiul bunii voinţi, aleargă cătră această
isprăvnicie, rugându-se ca să mijlocească prin locul ci
să cuvine ca şi canţălăria acestii isprăvnicii să se înte-
28
„Soobşcenie” – înştiinţare.
29
L.T. Boga, Lupta pentru limba românească…, p. 13. Traducere
românească din epocă, extrasă de Leon Boga din:
ANRM, F. 3, inv. 1, d. 1275, f. 52-53.
30
„Zasădatel” (rusism) – membru ales. În cazul dat se au în
vedere membrii aleşi ai Isprăvniciei.
31
„Vigovor” (rusism) – mustrare.
32
„Ştrafuri” – amenzi.
33
„Ostanovcă” (rusism) – întrerupere.
34
„Obrazovania” (rusism) – constituire (se are în vedere Regulamentul
din 1818).
35
„Prisudstvii” (rusism) – instituţii publice.
meieză lucrare ei în limba moldovenească, precum a
fost şi mai înainte, ca nu cumva după vreme să rămâie
în vreo răspundere. S-a hotărât să să raportuiască înaltului
sfat şi excelenţei sale d. gubirnator politicesc al
oblastii Basarabii şi ocârmuirii expediţiei înplinitoare,
arătându-să pre largu toate celi cuprinsă şi în locul
săcrătarului Săncikov să să cei a să să rândui săcritariu
pi dumnialui dvorianinul Ioan Boţan, ca unu ci au
mai slujit ţănutului acestuia şi ari ştiinţă de carte şi de
lucrare hârtiilor ci să atingu de datoria unui săcrătariu.
Căci întru acestea urmând şi ucazul giudecătorii ţănutului
cătră isprăvnicie ca toate hârtiile să să lucreze în
dialectul moldovenescu, după ucazu ci au primit şi
giudecătoria ţănutului acesta de la giudecătoria politicească
a oblastii Basarabiei” 36 .
Consiliul Suprem şi-a dat consimţământul de a-l
numi în locul lui Sancikov pe Ioan Boţan şi, astfel,
limba română a reintrat în drepturile sale la Isprăvnicia
ţinutului Hotin, dar nu pentru multă vreme, căci, din
anul 1824, ispravnicii ţinuturilor nu mai erau aleşi de
boierime, ci au început să fie numiţi 37 , ceea ce, evident,
a slăbit influenţa autohtonilor asupra administraţiilor
publice ţinutale. Drept urmare, treptat, limba română
a fost exclusă din cancelariile acestor administraţii.
Modificarea echilibrului de forţe în Consiliul
Suprem al Basarabiei. În virtutea Regulamentului
din 1818, Consiliul Suprem al Basarabiei îşi adopta
deciziile cu o majoritate de voturi a membrilor săi, însă
raportul dintre numărul reprezentanţilor imperiali şi
cel al elitei locale din cadrul acestei structuri administrativ-judiciare
era în defavoarea celor dintâi (5:6). De
aceea, nu peste multă vreme după aplicarea Regulamentului,
puterea centrală şi-a corectat eroarea: la 20
martie 1820, împăratul a vizat o nouă lege cu privire la
instituirea Consiliului Suprem al Basarabiei, prin care
a fost modificat numărul de membri. Conform noii
componenţe numerice, Consiliul Suprem era alcătuit
din preşedinte (unitate prevăzută pentru guvernatorul
general militar al Podoliei, care era şeful principal
al Basarabiei) şi următorii membri: guvernatorul
civil al provinciei, viceguvernatorul, cei doi preşedinţi
ai tribunalelor Penal şi Civil, şase deputaţi aleşi din
partea nobilimii pe un termen de trei ani şi confirmaţi
de Bahmetev, printre aceştia numărându-se şi mareşalul
provincial al nobilimii, şi doi membri permanenţi
desemnaţi de conducerea superioară 38 .
În plus, spre deosebire de prevederea Regulamen-
36
L.T. Boga, Lupta pentru limba românească…, pp. 14-15.
37
Ibidem, p. 15.
38
ANRM, F. 302, inv. 2, d. 17, f. 72.
– 86 –