aici - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

ună în privinţa învăţământului primar şi secundar
laic, care era aproape inexistent, aici se produc la
mijlocul secolului al XIX-lea procese importante, care
se datorează curentului paşoptist, care va determina
tot mai mult conducerea administrativă şi politică de
la Iaşi să spijine dezvoltarea şi modernizarea învăţământului.
Ideile reformatoare vor conduce la o emancipare
naţională, care va dicta necesitatea implementării
unui învăţământ laic, centralizat, pentru poporul
de rând. Acest lucru va duce la revoluţionarea învăţământului
în Principatul Moldovei, şi în general în
Principatele Române.
În urma Războiului Crimeii din 1853-1856, Imperiul
Rus, învins de Anglia, Franţa şi Imperiul Otoman,
a fost nevoit să cedeze gurile Dunării Istanbulului, iar
acesta le-a încredinţat spre administrare Principatului
Moldovei. Astfel, după Congresul de Pace de la Paris
din 1856, după 44 de ani, partea de sud a Basarabiei,
cu cele două ţinuturi ale Ismailului şi Bolgradului va
reveni la trupul Moldovei. Acest moment constituie
începutul unui nou epizod în istoria părţii meridionale
a Basarabiei. Până la 1878, când această parte a
Basarabiei din nou va fi reanexată de ruşi, sud-basarabenii
vor participa, alături de conaţionalii lor, la lucrările
adunării ad-hoc de la Iaşi, la alegerea lui Alexandru
Ioan Cuza ca domnitor al ambelor Principate, care va
înfăptui unirea, şi nu mai puţin important ‒ la procesul
de modernizare şi democratizare a societăţii române,
în general, şi a celei sud-basarabene, în particular.
După retrocedarea sudului Basarabiei către Principatul
Moldovei, aici s-a demarat un proces de modernizare
a învăţământului primar laic. Se înregistrează
progrese în înfiinţarea şcolilor elementare pe moşiile
boierilor şi ale mănăstirilor. Învăţământul laic primar
era insuficient dezvoltat din cauza restanţelor societăţii
româneşti în domeniul modernizării. Cu toate
acestea, administraţia de vărf, în frunte cu domnitorul
Gr. Al. Ghica, implementează politici şi legi de organizare
a învăţământului primar laic. Apariţia pe scena
politică moldovenească a unor personalităţi remarcabile
ca V. Alecsandri, M. Kogălniceanu, C. Hurmuzaki
a condus la implementarea ideilor democratice,
ca învăţământul primar laic gratuit, dezvoltarea învăţământului
de toate gradele, pregătirea profesională a
cadrelor didactice etc.
La 1851, sub patronajul lui Gr. Al. Chica s-a
întocmit „Aşezămîntul pentru reorganizarea învăţăturilor
publice în Principatul Moldovei”, care includea
prevederile sus-enumerate, preconizând multiple activităţi
organizatorice în sfera învăţământului. Acest
document preconiza înfiinţarea şcolilor pentru toată
populaţia şi de toate genurile, elaborarea de manuale,
pregătirea specialiştilor, înfiinţarea a 63 de şcoli
primare, câte una în fiecare plasă 6 . Greutăţile financiare
cu care se confrunta Iaşul nu au permis realizarea integrală
a acestui proiect, cu toate acestea, administraţia
a încurajat şi chiar i-a obligat pe marii proprietari şi
mănăstirile să înfiinţeze pe moşiile lor şcoli primare. În
felul acesta, procesul de înfiinţare şi dezvoltare a reţelei
învăţământului primar înregistrează un avânt, care va
produce efecte pozitive pe viitor.
În domeniul instruirii, proiectele modernizatoare
ale paşoptiştilor moldoveni nu au fost abandonate,
fiind instituită baza învăţământului primar, ca urmare
a donaţiilor marilor proprietari şi mănăstirilor, care
înfiinţau şcoli pe domeniile lor la indicaţia autorităţilor.
Aceasta a fost o soluţie, chiar dacă una provizorie,
pentru instruirea populaţiei. Un rol aparte în
încurajarea înfiinţării unor asemenea şcoli a avut Gh.
Asachi, directorul Departamentului Instrucţiunii,
care a contribuit la deschiderea unor atare şcoli pe
domeniile mănăstireşti.
În anii ’50, în Principatul Moldovei, în posturi de
conducere au fost promovaţi numeroşi reprezentanţi
ai curentului paşoptist, care susţineau ideea educării
maselor largi în spiritul naţional, creştin şi formarea
unor cetăţeni activi ai societăţii.
În 1856, la mănăstirea Trei Ierarhi îşi deschide uşile
Şcoala Normală, sau Preparandală, care avea scopul de
a pregăti cadre didactice pentru şcolile primare laice
din ţară. Elevii acestei şcoli erau instruiţi timp de un
an, perioadă în care, ca viitori învăţători, erau iniţiaţi
în arta pedagogiei şi finisau cursurile cu o evaluare a
cunoştinţelor acumulate şi o practică la şcoala primara
a mănăstirii Trei Ierarhi. Absolvenţii urmau să fie
repartizaţi în diferite colţuri ale ţării pentru a înfiinţa
şcoli primare de stat în sate şi ţărguri.
Până la 1857, în cele trei judeţe sud-basarabene
a funcţionat un anumit număr de şcoli, dar ele erau
orientate de către administraţia rusă, cu preponderenţă,
spre coloniştii bulgari şi ţăranii de stat, care,
în majoritatea lor, erau etnici ruşi şi ucraineni, iar
predarea se efectua în limba rusă. Populaţia românească
din acest teritoriu era văduvită de şcoli
primare. Şcolile primare ruseşti au devenit adevărate
instrumente de deznaţionalizare, din care motiv mulţi
români nu le frecventau 7 . Totodată, Războiul Crimeii
6
N. Adăniloaie, Istoria învăţămîntului primar (1859-
1918), Ed. Cris Book Universul, Bucureşti, 1998, p. 24.
7
N. Roşca, Basarabia şi ministrul integrator Daniel
Ciugureanu, Ed. Prut Internaţional, Chişinău, 2010, p. 23.
– 276 –