aici - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

niştea iscată în Basarabia a luat o amploare atât de
mare, încât multe familii pleacă în afara graniţelor
noastre” 52 . Trecerea coloniştilor transdanubieni
peste Prut a căpătat proporţii considerabile, de aceea
domnitorul Moldovei Scarlat Calimachi l-a informat
pe consulul A. Pini despre dorinţa a 60 de familii din
ţinuturile Greceni de a se stabili cu traiul în ţinutul
Fălciu 53 . Doar în 1816, din ţinutul Codru au fugit
290 de familii, din Hotărniceni – 906 persoane, din
Greceni – 1.000 familii de imigranţi transdanubieni 54 .
Pentru a-i întoarce forţat pe bulgari pe locurile vechi
de trai, după ei au fost trimişi cazacii, care se purtau
urât cu fugarii 55 . Fiind reîntorşi pe pământurile moşierilor,
coloniştii refuzau oficial să îndeplinească prestaţiile
boiereşti 56 . Bulgarii, care îşi vedeau confraţii aduşi
înapoi forţat, au început să se revolte, s-au dus la casa
ispravnicului ţinutului Codru, sub supravegherea
căruia se aflau bulgarii capturaţi şi i-au eliberat. Autorităţile
locale, considerând nemulţumirea coloniştilor
drept „revoltă”, au trimis armată să o stingă 57 .
Curtea din Petersburg aminteşte despre bulgari
numai după 1815, când a fost semnată Pacea de la
Viena. Anume atunci împăratul Alexandru I şi-a
adus aminte de mica cucerire, căreia nu-i mai acordase
atenţie 58 . După schimbările de pe arena politică
externă, bulgarii au văzut că patria lor încă nu putea fi
eliberată de sub ocârmuirea otomană şi întorcându-se
în cadrul hotarelor Porţii, vieţile lor puteau fi puse în
pericol. Din acest considerent, ei au început să caute
alte modalităţi eficiente pentru a obţine dreptul de
a se stabili liber, cu statut de colonişti, în sudul Basarabiei.
În lipsa acestora, imigranţii transdanubieni
se adresează ministrului Afacerilor Interne O.P.
Kozodovlev, cu rugămintea de a le acorda privilegiile
promise. În caz contrar, ei avertizau că se vor întoarce
în Imperiul Otoman. Fiind îngrijorat de faptul că,
fugind din Basarabia, bulgarii vor prezenta Imperiul
Rus într-o lumină nefavorabilă acestuia în Balcani,
la 31 decembrie 1815, ministrul rus de Interne i-a
ordonat guvernatorului I.M. Hartingh să adune informaţii
despre situaţia coloniştilor stabiliţi în Basarabia.
52
ANRM. F. 2, inv. 1. d. 309. ff. 5-6.
53
П. Cвиньин. Описание Бессарабской области. In:
Записки Одесского Общества истории и древностей.
Одесса. 1867. Т. VI, p. 273-274, 316, 318, 320.
54
ANRM. F. 2, inv. 1. d. 387. f. 173.
55
ANRM. F. 2, inv. 1. d. 464. f. 39v.
56
ANRM. F. 2, inv. 2. d. 2. ff. 30-32.
57
Ф. Вигель. Замечание на нынешнее состояние Бессарабии,
писанное в октябре 1823 года. Москва. 1892,
р. 56.
58
ANRM. F. 2, inv. 1. d. 214. f. 21.
O.P. Kozodovlev mai cerea ca guvernatorul Basarabiei
să ia măsuri pentru a pune capăt asupririlor bulgarilor
şi a stopa refugierea lor peste Prut 59 .
La rândul său, I. Hartingh creează în 1816 o
Comisie specială, formată din maiorul Miletici,
consilierul titular şi ispravnicul ţinutului Greceni,
Marcenco, consilierul de curte A. Iuşnevschi şi
rotmistrul D. Vatichioti. Comisia, cu sediul în târguşorul
Reni, urma să colecteze informaţii referitoare la
numărul bulgarilor în Basarabia şi să identifice locurile
care pot fi folosite pentru formarea coloniilor agricole
în Bugeac 60 . Cei care au verificat starea bulgarilor
au constatat situaţia gravă a ultimilor. Imigranţii nu
pierdeau speranţa într-o viaţă decentă, de aceea, la 25
iunie 1816, coloniştii bulgari din satul Frumoasa îi
înmânează lui Iuşnevski o plângere împotriva moşierilor
şi ispravnicului 61 . Reprezentanţii comisiei îi
cereau lui I. Hartingh să ia măsuri, astfel ca bulgarii
să nu mai fie asupriţi. Când au văzut că acesta nu a
reacţionat, ei au trimis o plângere comandantului
suprem al Armatei a II-a, generalul L.L. Bennigsen, în
care atenţionau că Rusia i-a primit pe bulgari pentru
că a dorit să le acorde libertate, dar nu dependenţă
de moşieri. Tot acolo se menţiona că, dacă nu vor fi
întreprinse măsurile necesare, bulgarii nu vor putea
să se ocupe cu aceea ce doreşte de la ei împăratul 62 . În
plus, se cerea ca în Basarabia să fie trimişi specialişti
de cadastru, care ar elabora planurile pământurilor
libere pentru colonişti. Pentru a-i ocroti pe bulgari de
samovolnicia ispravnicilor, se propunea crearea unui
organ special care să se ocupe anume de problema dată
şi să fie trimis un ofiţer sau un funcţionar care ar apăra
drepturile coloniştilor. În răspunsul său către membrii
comisiei, L.L. Bennigsen a dispus ca D. Vatichioti,
ajutat de A. Iuşnevschi, să îndeplinească funcţia de
curator al imigranţilor transdanubieni, cu ajutorul
unui staroste ales din partea societăţii coloniştilor 63 .
Totodată, ministrul O.P. Kozodovlev a interzis
transferarea bulgarilor de pe pământurile statului pe
moşiile proprietarilor mari şi a dispus să fie întreprinse
măsuri pentru a le reîntoarce imigranţilor averea lor 64 .
Din cele expuse anterior, putem constata că anul
1816 este unul decisiv, deoarece autorităţile oficiale
ruse încep să acorde o atenţie deosebită bejenarilor de
peste Dunăre. Un rol important în acest sens l-a avut
59
ANRM. F. 2, inv. 1. d. 521. f. 11.
60
ANRM. F. 2, inv. 1. d. 466. f. 28v.
61
ANRM. F. 17, inv. 1. d. 17. ff. 17-20.
62
ANRM. F. 17, inv. 1. d. 17. f. 14.
63
ANRM. F. 2, inv. 1. d. 521. f. 53.
64
ANRM. F. 2, inv. 1. d. 521. f. 127.
– 114 –