aici - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

Printre primele instituţii care au reacţionat, peste
puţin timp după repartizarea exemplarelor tipărite ale
Regulamentului, a fost Judecătoria Ţinutală Orhei,
care, la 29 mai 1819, i-a raportat Consiliului Suprem:
încă la 26 martie 1819, ea a „făcut cunoscut Verhovnului
Sovet 19 , prin raport, că pricinile criminaliceşti ce
au întrat la această judecătorie stau fără nicio lucrare
din pricină că toate delile 20 s-au alcătuit numai în limba
rusască” şi, neavând traducător, nu are posibilitate să
le traducă; însă, în privinţa acestui raport nu a urmat
nicio rezolvare, deşi Judecătoria a dispus Isprăvniciei
acestui ţinut şi Poliţiei oraşului Chişinău ca dosarele
prezentate să fie însoţite, potrivit Regulamentului, şi
de traduceri, pentru a fi examinate mai uşor de către
Judecătorie, dar aceste instituţii au informat-o că nu
au putinţă să execute dispoziţia respectivă. De aceea,
Judecătoria, fiind în imposibilitatea de a examina
astfel de dosare, anunţă despre aceasta Consiliul” 21 .
Comunicări oficiale, redactate în ruseşte,
prezentau Judecătoriei Ţinutale Akkerman poliţiile
urbane din oraşele Akkerman şi Chilia şi Isprăvnicia
ţinutului Akkerman. Neavând traducător pentru a
lua cunoştinţă de conţinutul comunicărilor, Judecătoria
s-a văzut nevoită să înştiinţeze despre această
situaţie instanţa superioară: „Cu necontenire au
început a trimite dele vechi şi nouă în feliuri de pricini
spre cercetare şi hotărâre de către această judecătorie
care văzându-să că sânt lucrate numai în singură limba
rusască, de care cilenurile 22 moldoveni neavând ştiinţă,
cu ucazul ei măcar de au şi întors înapoi poliţiei o delă
şi i-au făcut cunoscut ca să povăţuiască întocmai după
cuprindere obrazovaniei la fila 9 şi 10, însă poliţia
iarăşi i-au trimis-o înapoi” 23 . Ea a mai adăugat la cele
menţionate mai sus că un raport scris în ruseşte şi
datat cu 28 decembrie 1818, „nefiind atunce scriitori
moldoveni, ce numai unul rus, trimis de ea giudecătoriei
politiceşti 24 , a primit de la aceia ucaz cu care
i-au întors acel raport înapoi pentru că a fost scris
în limba rusască şi i-a poruncit ca toate hârtiile ce le
va trimite să nu fie într-alt chip scrise decât în limba
moldovenească” 25 .
Corespondenţă în limba rusă expedia şi Poliţia
oraşului Ismail.
După cum reiese din informaţia pe care o expunem
19
„Verhovnului Sovet” – Consiliului Suprem.
20
„Delile” – dosarele.
21
ANRM, F. 3, inv. 1, d. 1275, f. 1-2; Gh. Negru, „Limba
română în instituţiile…”, p. 2.
22
„Cilenurile” – membrii.
23
L.T. Boga, Lupta pentru limba românească…, p. 12.
24
De la Chişinău.
25
L.T. Boga, Lupta pentru limba românească…, p. 12.
în continuare, cazuri similare s-au produs nu puţine,
din care motiv această chestiune a fost discutată în
cadrul şedinţei Consiliului Suprem al Basarabiei din 7
mai 1819. În referatul prezentat a fost subliniat faptul
că, potrivit rapoartelor instituţiilor publice ţinutele,
expediate Consiliului Suprem, referitor la dificultăţile
pe care acestea le întâmpină în cazul examinării
litigiilor în limba rusă, necunoscută de către angajaţii
moldoveni şi din cauza lipsei în cadrul acestor
instituţii a traducătorilor, a devenit imposibilă soluţionarea
litigiilor. Considerând că este necesar să fie
prezent la toate judecătoriile ţinutale, isprăvniciile
şi poliţiile urbane din provincie câte un traducător,
cunoscător al limbilor rusă şi română, Consiliul
Suprem a formulat în hotărârea adoptată propunerea
ca în fiecare dintre instituţiile enumerate să fie numit
câte un traducător 26 .
Examinând propunerea Consiliului Suprem „cu
privire la dificultăţile apărute în cadrul corespondenţei
întreţinute de către judecătoriile ţinutale cu isprăvniciile
şi poliţiile orăşeneşti, din cauza necunoaşterii de
către unele dintre aceste instituţii a limbilor rusă şi
moldovenească”, Bahmetev a acceptat-o doar parţial.
Din punctul lui de vedere, expus în adresa trimisă
Consiliului Suprem la 16 iulie 1819, „acest inconvenient
poate fi înlăturat prin folosirea traducătorilor
numai în judecătoriile ţinutale, unde există necesitatea
de a traduce. Aceşti traducători vor fi obligaţi să
traducă atât hârtiile care sosesc, cât şi cele expediate,
deoarece între poliţiile ţinutale (isprăvnicii – D.P.) şi
cele orăşeneşti asemenea dificultăţi nu apar” 27 .
Prin decizia respectivă, Bahmetev a transmis instituţiilor
care utilizau doar limba rusă un mesaj clar de
încurajare. El le-a dat de înţeles că pot neglija în continuare
limba română, având în vedere confuzia strecurată
în actul normativ din 1818.
Acest mesaj al conducerii de vârf a Basarabiei i-a
îndemnat pe unii funcţionari ruşi să reacţioneze în
mod sfidător faţă de limba română. Drept mărturie
serveşte atitudinea negativă pe care a manifestat-o
Poliţia oraşului Ismail. Neacceptând acte trimise ei
în limba română, ea a declarat: „Fiindcă hârtiile de
la giudecătoria politicească şi de la giudecătoria ţânutului
Izmailului şi isprăvniciile pământeşti, anumi a
Hotinului, a Eşii, a Benderului şi a Orheiului întră
cătră această poliţăe mai mult în limba moldovenească,
apoi celor întăi giudecătoriii să li să facă
26
Gh. Negru, „Limba română în instituţiile…”, p. 2.
27
ANRM, F. 3, inv. 1, d. 1275, f. 20; Gh. Negru, „Limba
română în instituţiile…”, p. 2.
– 85 –