aici - Asociatia Tinerilor Istorici din Moldova

probată de funcţionarii vamali din portul Odesa.
La 19 noiembrie 1818, guvernatorul militar de
Herson, contele A.F. Langeron, i-a solicitat lui A.N.
Bahmetev să interzică funcţionarilor postului vamal
din Akkerman perceperea taxelor vamale pentru
cerealele expediate pe mare la Odesa. În apărarea sa,
rezidentul plenipotenţiar preciza că dispoziţia sa în
această privinţă era justificată prin faptul că vasele
comerciale ce se încărcau în Akkerman şi ieşeau în
larg scăpau vizorului autorităţilor vamale şi puteau
să-şi schimbe traseul şi să transporte produsele peste
hotare. A.N. Bahmetev considera supunerea taxelor
vamale la Akkerman ca absolut necesară pentru
a preveni contrabanda. Achitând sumele cuvenite,
negustorii primeau etichete care serveau drept
confirmare pentru a nu fi supuşi pentru a doua oară
taxării vamale în alte porturi ruse 60 . Totuşi, autorităţile
vamale din Odesa ignorau aceste documente şi îi
obligau pe negustori să mai achite încă o dată taxele
vamale, când aceştia exportau cerealele în străinătate.
Acest lucru nu este de mirare, în condiţiile în care o
bună parte din taxele percepute în vama portuară din
Odesa reveneau administraţiei orăşeneşti 61 . Nici A.N.
Bahmetev nu era dispus să cedeze, căci, după cum s-a
menţionat anterior, şi veniturile vamale ale Basarabiei
reveneau administraţiei provinciale. Din disputa
respectivă aveau, însă, de suferit negustorii.
Şi relaţiile comerciale ale Imperiului Rus cu statele
vecine de la hotarul de sud-vest, în special cu Principatele
Române, dar şi cu Imperiul Habsburgic, se realizau
prin Basarabia. E necesar să menţionăm faptul că, în
conformitate cu prevederile ucazului din 5 martie
1804, a fost declarată libertatea comerţului de tranzit 62 ,
ce urma să se realizeze inclusiv prin intermediul punctelor
vamale de la Nistru – Movilău şi Dubăsari 63 .
Prevederile în cauză au fost reconfirmate prin ucazurile
din 4 august 1805 64 , 2 octombrie 1808 65 , 24 martie
1811 66 , din 14 august 1818, precum şi de Tratatul de
comerţ şi navigaţie, semnat la 27 februarie/11 martie
60
ANRM. F. 17, inv. 1, d. 117, f. 511 verso – 512.
61
ПСЗРИ, собр. 1, т. XXXII, 1812-1815, СПб., 1830, №
25247, c. 442.
62
Imperiul Rus îşi punea teritoriul la dispoziţie pentru
comerţul de tranzit al Principatelor Române, al Imperiului
Habsburgic şi al Prusiei, şi viceversa.
63
ПСЗРИ, собр. 1, т. XXVIII, 1804-1805. – СПб., 1830, №2
1196, c. 191-194.
64
ПСЗРИ, собр. 1, т. XXVIII, 1804-1805. – СПб., 1830, №
21864, c. 1153.
65
ПСЗРИ, собр. 1, т. XXX, 1808-1809. – СПб., 1830, №
23292, c. 595.
66
ПСЗРИ, собр. 1, т. XXXI, 1810-1811. – СПб., 1830, №
24565, c. 592.
1825 între Prusia şi Rusia 67 . Potrivit reglementărilor, o
bună parte a mărfurilor destinate tranzitului urmau să
fie direcţionate prin oficiile vamale din Basarabia. Însă
cordonul sanitaro-vamal dublu ce exista în provincie
îngreuna la maximum procedurile vamale ce urmau să
prevină abuzurile, iar termenul de recuperare a taxelor
plătite în avans era prea scurt. Ca urmare, negustorii
preferau să ocolească Basarabia, lipsind provincia de
veniturile ce puteau rezulta din acest comerţ.
Nemulţumirile negustorilor legate de dubla supunere
cu taxe şi proceduri vamale au continuat să
parvină pe adresa lui A.N. Bahmetev. Ca urmare, la
23 februarie 1819, rezidentul plenipotenţiar în Basarabia
s-a adresat ministrului de finanţe D.A. Guriev,
informându-l că negustorii din Odesa, precum ar fi
Ilya Novikov, i se plâng că sunt supuşi să achite taxele
vamale pentru exportul cerealelor de două ori: o
dată la Akkerman la exportul din Basarabia şi a doua
oară în vama din Odesa, la exportul peste hotare. Ca
urmare, A.N. Bahmetev îi solicita lui D.A. Guriev
ca, atunci când transportau produse agricole din
Akkerman la Odesa pentru exportul ulterior peste
hotare, negustorii să fie supuşi taxelor vamale doar
la Akkerman 68 . Până la urmă, la dispoziţia lui D.A.
Guriev, A.N. Bahmetev a fost nevoit să-şi anuleze, la
30 aprilie 1819, dispoziţia prin care produsele agricole
exportate prin portul Akkerman la Odesa erau supuse
taxelor vamale. Negustorii au fost obligaţi să ofere în
schimb garanţii că mărfurile, în decurs de jumătate
de an, să fie exportate prin portul Odesa, iar vameşii
din Odesa trebuiau să elibereze negustorilor certificate
care să confirme că mărfurile au fost exportate cu
plata taxelor vamale 69 . În caz contrar, aceştia urmau
să achite o taxă vamală de 1,5 ori mai mare decât cea
ordinară. La 2 mai, şeful postului vamal Akkerman a
informat duma orăşenească despre decizia în cauză 70 .
Probabil, în contextul disputei în cauză, A.N.
Bahmetev a avut o poziţie dezaprobatoare faţă de
iniţiativa administraţiei oraşului Akkerman de a-şi
spori veniturile din contul comerţului. Astfel, la 20
noiembrie 1818, într-o adresă către şeful poliţiei din
Akkerman, acesta şi-a expus poziţia privind solicitarea
Dumei orăşeneşti de a se institui o nouă taxă în vederea
acumulării resurselor financiare necesare pentru
amenajarea carantinei portuare din Akkerman. Indiferent
dacă produsele erau exportate peste hotare direct
67
ПСЗРИ, собр. 1, т. XXXV, 1818. – СПб., 1830, № 27479,
c. 449-454.
68
ANRM. F. 2, inv. 1, d. 596, f. 293-295.
69
ANRM. F. 17, inv. 1, d. 127, f. 88-88 verso.
70
ANRM. F. 17, inv. 1, d. 127, f. 89.
– 103 –