ANUARUL ACADEMIC 2003-2004 - Facultatea de Teologie "Andrei ...

Palama atinge maturitatea duhovnicească desăvârşită atât în asceză, cât şi încontemplare, eveniment deschis de biograful Filotei în următorii termeni:„Aşadar, întrucât toată virtutea se divide în partea practică şi ceacontemplativă, despre care cei înţelepţi în aceste lucruri spun că are dreptbază şi temelie partea practică, întrucât aceasta din urmă e mai uşoară şi-iduce mai repede la sfârşit pe cei ce se sârguiesc în ea, iar parteacontemplativă e mai grea şi duce mai cu anevoie la sfârşit sau, ca să vorbimmai exact, nici nu are un sfârşit o dată pentru totdeauna — căci prin firea eiduce şi uneşte în chip nemijlocit cu Dumnezeu mintea sfântă şi curăţită abărbaţilor deiformi, unde pentru cei ce ajung acolo e o odihnă de orice altăcontemplare dumnezeiască, dar Divinul e de nedepăşit şi infinit fiindcă nicimintea cea mai filozofică, mai în stare să depăşească şi să cerceteze toate nuare şi nici nu va avea vreodată ceva mai înalt, fiindcă vorbind potrivitmarelui Dionisie El este capătul ultim al tuturor celor ce pot fi dorite, în jurulcăruia se mişcă în cerc pururea minţile cele mai înalte şi dumnezeieşti,unindu-se cu iluminările fără început şi fără sfârşit ale Binelui şiFrumosului 25 —, deci întrucât lucrurile stau aşa, în ce priveşte partea practicădumnezeiescul Grigorie a fost văzut luptându-se şi izbândind şi înainte derenunţare[a la lume] şi după ce a luat haina [monahală] şi retragerea [dinlume; anahoreza], întrucât încă de la începuturile ei era aproape desăvârşit şirivaliza nu fără nobleţe cu cei mari şi singuratici în acestea. Iar o dată cuînaintarea timpului şi ascezei, ce mai trebuie să spunem cât de mult i-aîntrecut în toate pe cei ce se sârguiau în acestea şi cum s-a arătat celor deaproape, şi celor de departe exemplu minunat de simplitate şi neataşareextremă, de post şi smerenie şi de tot felul de înfrânare, retragere, plâns şităcere şi de toate cele asemenea acestora? Fiindcă lucrul pe care şi-lpropunea şi spre care se sârguia în chip deosebit era contemplarea şi încăacea contemplare care e dincolo şi înainte de toate, şi pe care de Dumnezeupurtătorii [Părinţi] obişnuiesc să o numească vedere a lui Dumnezeu, unirenemijlocită, luminare şi îndumnezeire şi altele asemănătoare acestora, şi prinea şi împreună cu ea unii ca aceştia înaintează în chip frumos spre iubirea25 Cf. Despre numele divine 4, 8.99