ANUARUL ACADEMIC 2003-2004 - Facultatea de Teologie "Andrei ...

Regi 5,1,3 pe care le reproduce textul de la Matei 2,6 vorbind despre Iisus, totuşi cuvântulegumen şi-a păstrat însemnarea generală de cârmuitor. Se pare că datorită faptului că erafolosit în chip obişnuit, ca nume al unei categorii de conducători ai statului, ne arată nu numaidocumentele istorice profane vechi, dar şi scrierile Vechiului şi Noului Testament, acest numea rămas străin de noţiunea de slujitor în ierarhia bisericească 31 .Din aceasta rezultă că cei doi termeni – proiestos şi egumen – deşi au desemnat laînceput pe slujitorii bisericeşti, nu au putut primi această consacrare, pentru că nu reflectauîntru totul caracterul slujirii ierarhice. De aceea acolo unde se întâlnesc aceşti termeni eitrebuie traduşi corect, dar trebuie înţeleşi ca atare.Cu totul alta a fost soarta termenului πρεσβυτερος, el înseamnă „bătrân”, „vârstnic”şi a fost împrumutat de la vechii evrei. În vechime nu avea numai acest înţeles, ci şi sensul de„căpetenie”, „mai mare în popor”, reminiscenţă a vremurilor străvechi, când cel bătrân eraconducătorul familiei, ori cei mai în vârstă, bătrânii, în comun erau conducătorii unui sat, aiunei asociaţii, ai unui trib sau chiar ai unui stat. Acest înţeles îl întâlnim şi în perioadaMântuitorului, când presviterii alcătuiau sinedriul celor 71, împreună cu arhiereii şi cărturarii,fiind rânduiţi ca reprezentanţi ai poporului.La aceasta se adaugă faptul că instituirea lor a avut şi un caracter sacru, cum rezultă dinNumeri 11,16, 24-25, şi ei împlineau unele acte în cultul mozaic, alături de leviţi (Levitic4,15) iar pe urmă în vremea Mântuitorului, împreună cu ceilalţi membrii ai sinedriului, luauhotărâri nu numai în treburile obşteşti, dar în primul rând în problemele cu caracter religios 32 .În cărţile Noului Testament, alături de întrebuinţarea cu sensul său etimologic (Matei15,2; Marcu 8,3; Luca 15,25; Ioan 8,9; Fapte 2,17; 1 Timotei 5,1-2; Evrei 11,2; Apoc. 4,4;5,10 ş.a.), el este folosit şi cu înţelesul de „mai mari în rândul creştinilor”, „slujitoribisericeşti”, pe scurt „preoţii” 33 . Termenul acesta a fost considerat cel mai potrivit pentru adesemna preoţia, întrucât el reflectă toate cele trei slujiri ale preoţiei: slujirea pastoralconducătoare(participarea presviterilor în diferite grupuri conducătoare), slujirea sfinţitoare(ei participau, după cum am văzut şi la unele acte din cultul mozaic) şi slujirea învăţătorească(prin presviteri înţelegându-se „cei bătrâni”, cu sensul de „cei înţelepţi” care puteau daoricând diferite sfaturi şi învăţături).31 Ibidem, p. 8.32 Ibidem, p. 9.33 Ibidem.317