ANUARUL ACADEMIC 2003-2004 - Facultatea de Teologie "Andrei ...

scrierilor Sfântului Grigorie Palama 5 . Într-o formă succintă pr. J. Meyendorff areluat în 1983 această prezentare de sinteză a operei, vieţii şi învăţăturii teologice şispirituale ale Sfântului Grigorie Palama într-un dens articol din monumentalulDicţionar de spiritualitate 6 . Vastul corpus al operelor palamite este divizat aici întrei secţiuni, modul de prezentare al acestei diviziuni având avantajul de acorespunde aproximativ exact şi cronologiei principalelor etape ale biografieiautorului lor. Secţiunea de departe cea mai masivă e reprezentată de un număr de20 de lucrări de „teologie şi apologetică personală” constituite din epistolele,triadele şi antireticele prin care Sfântul Grigorie Palama a apărat isihasmul şi afundamentat distincţia între fiinţa şi energiile divine de-a lungul celor trei faze alecontroverselor pe care le-a purtat în acest sens cu Varlaam din Calabria (1336–1341), cu Grigorie Akindynos (1342–1347) şi Nichifor Gregoras (1347–1359).Grupului tratatelor se adaugă un număr de 63 de omilii scrise şi rostite de SfântulGrigorie Palama în ultimii ani de viaţă ca arhiepiscop al Tesalonicului (1347–1359), şi în care personalitatea monahului teolog apare dublată de cea a unui păstorimplicat în viaţa păstoriţilor săi, în eforturile de reinstaurare a păcii civileperturbate de lungii ani ai regimului „revoluţionar” al zeloţilor (1340–1350). Înclasificarea părintelui Meyendorff din 1983 grupului masiv al tratatelor şi colecţieiomiliilor le premerge grupul celor 7 „scrieri de spiritualitate” (sau „scrierispiritual-pastorale”, în formularea pr. R. Sinkewicz). Deşi, cu o singură excepţie,erau deja publicate 7 , ele au continuat să rămână nestudiate, deşi pr. Meyendorffavertiza expres pe cei interesaţi că: „Dacă Palama n-ar fi fost implicat încontroversa cu Varlaam, el ar fi dobândit cu siguranţă o reputaţie de scriitorduhovnicesc. Teologia sa se lămureşte mai cu seamă în cadrul oferit de scrierile5 Introduction…, p. 342–397: „Scrierile de teologie şi de apologetică personală” (nr. 1–60) (p. 340–382); „Operele de spiritualitate” (nr. 61–70) (p. 382–389); şi „Omiliile” (p. 389–397). Aceastădiviziune este parţial menţionată şi în cea mai recentă prezentare de sinteză a vieţii, operelor, teologieişi bibliografiei Sfântului Grigorie Palama din volumul colectiv: La théologie byzantine et sa traditionIII (XIII e –XIX e s.) (ed. C. G. et V. Conticello), Centre d’études des religions du livre, Turnhout, 2002,realizată de R. Sinkewicz: „Gregory Palamas”, p. 131–182; aici operele sunt grupate astfel:„teologice” (nr. 1–20), „scrisori” (nr. 21–43), „lucrări spirituale şi pastorale” (nr. 44–49) şi „omilii”(nr. 50).6 „Palamas (Grégoire”, Dictionnaire de spiritualité, d’ascétique et de mystique XII (1983), col. 81–107: „viaţă” (col. 81–85); „opere” (col. 85–90); „doctrină” (col. 90–100).7 Ediţia critică o va oferi prof. P. Christou: Gregoriou tou Palama Syngrammata V, Tesalonic, 1992,p. 157–246 text şi p. 123–144 introducere.93