ANUARUL ACADEMIC 2003-2004 - Facultatea de Teologie "Andrei ...

Antropologia şi etica procreaţiei în teologia morală ortodoxă.Preliminarii la o cercetare integralăLect. Univ.Dr. Sebastian MoldovanÎn urmă cu zece ani, pentru oricine era interesat de mersul societăţiiromâneşti în abia începuta epocă post-totalitară, devenise limpede că o componentăesenţială a „tranziţiei” în care eram antrenaţi este cea axiologică, cu alte cuvinte,tranziţia valorilor. Ceea ce începuse şi urma să se prefacă nu erau doar structurileputerii politice, cele administrative şi cele economice ci, mai important decâtacestea – şi fără de care aceste prefaceri n-ar reprezenta decât o nouă experienţănefericită a „formelor fără fond” -, în cauză erau şi rămân credinţele, ideile,mentalităţile care constituie acea „viziune asupra lumii” ce mobilizează într-odirecţie sau alta acţiunea fiecărei persoane în parte şi a comunităţii în ansamblu.Observatori din ţară sau străinătate au discutat sau scris destul de mult asupraacestui aspect, scoţând mai ales în evidenţă diferenţele de mentalitate dintre postcomunişti(marcaţi, de pildă de o gândire fatalistă profană, în raport cu un statpaternalist) şi democraţii veritabili, (mai mult voluntari, adepţi ai autodeterminăriiindividuale şi negocierii sistemului social), insistând asupra necesităţii categoriceca primii să îmbrăţişeze valorile celorlalţi dacă vor să aibă parte şi de atât râvnitabunăstare a acelora.Deşi nu a fost cu totul ignorat, un aspect particular al tranziţiei valorilor –aspectul etic – a fost totuşi mai puţin proeminent în discursul analiştilor,rezervându-i-se mai ales domeniul reevaluării trecutului, al despărţirii decopleşitoarea moştenire a fărădelegilor de tot felul săvârşite, personal sau colectiv,în vechiul regim. Mult mai anemice au fost evaluările morale prospective, preţulmoral, ca să spunem aşa, al schimbărilor, justificarea sacrificiilor asumate, dar maiales al celor impuse de avatarurile „tranziţiei”. Aceasta probabil pentru motivul181