ANUARUL ACADEMIC 2003-2004 - Facultatea de Teologie "Andrei ...

Sfintelor 67 , despre care editorul primei sale serii de Antiretice împotriva lui PalamaH.-V. Beyer scrie: „În textul cuvântării locul din Templu în care a intrat Maria,care abia împlinise trei ani, e descris ca fiind «în jurul cortului celui mai interiornumit Sfânta Sfintelor, loc consacrat fecioarelor până la împlinirea vârstei dedoisprezece ani». În continuare Gregoras vorbeşte de intrarea Fecioarei «la» (pros),nu «în» (eis) Sfânta Sfintelor, ca un episod pe care «evangheliştii îl trec subtăcere», şi încheie astfel: «Ceea ce urmezaă mi se pare obscur şi enigmatic şicuvântul meu amuţeşte»” 68 . Chiar dacă Cuvântul la intrarea în Sfânta Sfintelor nupare să fie o replică directă discursului mariologic al lui Gregoras, partea sa finală— care a putut fi amplificată ulterior după izbucnirea controverselor cu Varlaam,întrucât § 51 e un citat literar din Triade I, 3, 42 — e marcată de o delimitarepolemică implicită a isihasmului realizat prototip de Fecioara Maria ca „adevăratăfilozofie” faţă de „filozofia primă”, metafizica, a anticilor relansată în secolul XIVde umaniştii bizantini gen Metochites, Gregoras şi Varlaam.Redactat în acelaşi stil căutat şi calofil ca şi Cuvântul de laudă pentru PetruAthonitul, discursul mariologico-isihast al Sfântului Grigorie Palama, rostitprobabil pe 21 noiembrie cu ocazia serbării la Marea Lavră a praznicului Intrării înbiserică a Maicii Domnului în anii 1333–1335, are o structură elaborată şicomplexă. Într-un prolog dezvoltat, Palama subliniază dificultatea temei propuse:lauda virtuţilor Fecioarei mai înaltă decât întreaga creaţie (§ 1–2). Pentru realizareaacestei dorinţe şi datorii cere în acelaşi timp ajutorul Fecioarei înseşi (§ 3) şisprijinul auditoriului (§ 4–5). Orice discurs mariologic adecvat are nevoie deinspiraţie de sus, întrucât Fecioara are o poziţie excepţională în cadrul existenţeifiind mijlocitoare atât între Israelul cel vechi („după trup”) şi Israelul cel nou(„după duh”), între Vechiul şi Noul Testament, cât şi între Dumnezeu, pe Care l-afăcut Fiu al omului, şi om, din care face un fiu al lui Dumnezeu; Mamă Născătoarea lui Dumnezeu şi creatoare a unei rudenii dumnezeieşti, Ea este Împărăteasă aîntregii creaţii (§ 6). Cu acest enunţ general cu valoare programatică, Palama intrăîn dezvoltarea propriu-zisă a temei. Pentru început (§ 7–10) el arată cum anume aajuns Fecioara Împărăteasă a toate, Mamă şi Mireasă paradoxală a Împăratului67 Ed. de F. Schmidt în Izvestia russkogo arheologiceskogo Instituta v Konstantinopole 11 (1906),p. 280–294; ediţia ne-a rămas inaccesibilă.68 Nikephoros Gregoras Antirrhetika I, ed. şi introd. H.-V. Beyer (Wiener byzantinischen StudienXII), Viena, 1976, p. 66–67.118