ANUARUL ACADEMIC 2003-2004 - Facultatea de Teologie "Andrei ...

Liturghiei, cât şi a unei libertăţi de improvizare în actul de celebrare a SfinteiEuharistii, libertate care, o dată cu trecerea timpului, va fi treptat redusă până însecolul al VI-lea, când mai toate anaforalele au fost aşternute în scris. 19 Astfel,Novella 137 a lui Iustinian din anul 565 prevede pentru candidaţii la rangul deepiscop obligativitatea de a memora şi a reda textul anaforalei în prezenţa ierarhilorcare urmează să săvârşească hirotonia. 20Pornindu-se de la raportul dintre kvhrugma şi dvogma aşa cum apare el laSfântului Vasile cel Mare, precum şi de la contextul general cultic al epocii în carea trăit acest ierarh luminat, ar putea fi chestionată problema paternităţii vasiliene aanaforalei ce poartă numele sfântului. A compus Sfântul Vasile o anafora nouă, saua prelucrat un text preexistent? Răspunsul dat de cercetarea liturgică este că înacest cadru de oralitate şi fluiditate a cultului, rolul acestui sfânt părinte a fost unulliterar, de perfecţionare a unui text ce era atunci în uz în Cezareea Capadociei, pebaza Tradiţiei nescrise, tainice, binecunoscute şi familiare acestuia. 21 Este astfelevident faptul că un episcop al secolului al IV-lea, în actul de redactare sauprelucrarea a unui text euhologic, trebuia să ţină cont de o serie de norme, de uncadru definit, cel al Tradiţiei nescrise, în care rugăciunea euharistică trebuia sărămână, menţionând creaţia, iconomia mântuirii, cuvintele de instituire şi odoxologie finală, 22 având astfel destul de puţină libertate de a improviza. Rolul luise reducea la a insera pasaje scurte într-o schemă bine definită, cu scopul de apreciza şi a defini mai bine conţinutul teologic al textului euhologic. 2319 Allan Bouley, From Freedom to Formula. The Evolution of the Euharistic Prayer from OralImprovisation to Written Texts (=Studies in Christian Antiquity 21), Washington, 1981, p. 246.20 Novella 137, 2 şi 6, ed. Schoell, Corpus Iuris civilis III, Berlin, 1895, p. 695-699; A se vedeaanaliza acestui pasaj la G. Wagner, DerUrsprung der Chrysostomusliturgie(=Liturgiewissenschaftliche Quellen und Forschungen 59), 1973, p. 30 şi u.; R. Taft, The GreatEntrance (=OCA 200), Roma, 1978, p. 360 şi u.21H. Engberding, Das eucharistische Hochgebet der Basileiosliturgie, TextgeschichtlicheUntersuchungen und kritische Ausgabe (=Theologie des christlichen Ostens 1), Münster, 1931, p.LXXXIV-LXXXV.22 R.C. Hanson, The Liberty of the Bishop to improvise prayer in the Eucharist, Vigiliae Christianae15 (1961), p. 173-176.23 G. Cuming, Pseudonymity and Authenticity, with special reference to the Liturgy of St. JohnChrysostom, în Elizabeth A. Livingstone (ed.), Studia Patristica 15, Papers presented to the SeventhInternational Conference on Patristic Studies, held in Oxford 1975 (=TU 128), Berlin, 1984, p. 537.327