ANUARUL ACADEMIC 2003-2004 - Facultatea de Teologie "Andrei ...

atrage atenţia latinilor că, purcederea Duhului Sfânt de la Tatăl (In. 15,26) nu esteuna şi aceeasi cu purcederea de trimitere în lume a Duhului Sfânt prin Fiul, desprecare dă iarăşi mărturie Sfânta Scriptură (In. 16,7), astfel că adaosul „Filioque” arcontrazice puternic mărturia biblică şi învăţătura, ori hotărârea Sinodului al III-leaEcumenic de la Constantinopol din anul 381 67 .Punctul de plecare în cadrul argumentaţiei sale, îl constituie pentru Fotie,aşadar, versetul 26 din capitolul 15 al Evangheliei după Ioan: „(…) Duhuladevărului care de la Tatăl purcede, acele va mărturisi despre mine (…)”. Asusţine ideea că, Duhul purcede şi de la Fiul, ar însemna să se substituie o ideepersonală revelaţiei divine 68 . Revenind în finalul lucrării sale la expresia „DuhulFiului”, patriarhul Fotie arată că, Duhul Sfânt este şi al Fiului pentru faptul că eleste cel care atestă ungerea lui Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu şi-l dezvăluie lumiica atare 69 .Lucrarea este, fără îndoială, o alcătuire originală, aparţinând patriarhuluiFotie, iar mulţimea cărţilor şi mărturiilor patristice pe care acesta le foloseşte înargumentarea sa, sunt menţionate în măsura în care ele au servit, în viziuneafotiană, la anihilarea doctrinei filioquiste. Ceea ce este mai puţin plăcut lalecturarea operei, este faptul că, anumite elemente şi idei se repetă prea des, lucrude altfel întâlnit la mai toate operele fotiene 70 . Foarte importantă este concluzia luiFotie din finalul lucrării, care dezvăluie faptul că, problema nu era pentru patriarhnici pe departe rezolvată. El spune:„Dacă Dumnezeu va elibera de captivitatea lor cărţile şi copiştii noştrii, ne va ficu putinţă de a oferi curând o demonstraţie mai completă şi mai riguroasă,opunând argumentelor adversarilor răspunsuri tipice şi, de asemenea, textelepatristice care răstoarnă doctrina lor. ” 71Datorită împrejurărilor care i-au marcat viaţa, patriarhul Fotie n-a mai putut,însă, să-şi realizeze aceasta dorinţă. Cât priveşte textul cuprins în PG 102, 392-40067 F. R. Gahbauer, art. cit., p. 187.68 E. Amman, art.cit., col. 1543.69 Ibidem,, col. 1544.70 J. Hergenröther, op. cit., vol. 3, p. 157-158.71 Citat redat după: E. Amman, art. cit., col. 1544; vezi, de asemenea, şi: T. G. Bulat, art. cit., p. 13.259