ANUARUL ACADEMIC 2003-2004 - Facultatea de Teologie "Andrei ...

umane prin experienţa personală a vederii Slavei necreate a Logosului luiDumnezeu neîntrupat de care au parte atât îngerii, cât şi patriarhii şi prorociiVechiului Testament, culminând în Fecioara Maria, şi care a fost posibilă şi înaintede Întrupare şi în afara ei, şi mântuirea naturii umane realizată de Hristos prinÎntrupare, Cruce, Înviere prelungite în Tainele Bisericii şi care înving moartea şirestaurează în aceasta capacitatea nemuririi şi a veşniciei pierdute prin cădereaadamică 85 . Sau, altfel spus, Sfântul Grigorie Palama operează cu o înţelegere maisubtil nuanţată a noţiunilor de mântuire şi îndumnezeire care îi permit sădepăşească hiatul dintre Vechiul şi Noul Testament, afirmând continuitateateofaniilor şi identitatea revelaţiei şi experienţei ei îndumnezeitoare în cele douăTestamente. În toată istoria mântuirii se descoperă oamenilor aceeaşi slavă necreatăa lui Dumnezeu văzută de patriarhi, profeţi, Maria, apostoli, sfinţi într-un processinergic de urcuş ascetico-contemplativ al omului şi de pogorâre energetică a luiDumnezeu. Această înţelegere optimistă cu privire la capacităţile omului de a-Lvedea pe Dumnezeu, pentru care a fost creat, nu minimalizează însă cu nimicdrama căderii umanităţii în robia păcatului şi a morţii din care o poate salva doarun Mântuitor în acelaşi timp Dumnezeu şi om, un Dumnezeu întrupat, mort şiînviat.Disputat de teologi, discursul-tratat mariologico-isihast al Sfântului GrigoriePalama a fost uitat şi de monahi. L-au redescoperit abia principalii protagonişti airenaşterii neoisihaste sub forma mişcării filocalice din secolul XVIII: NicodimAghioritul a întreprins o traducere neogreacă rămasă inedită. Dar cel care l-a citatşi utilizat ca argument a fost stareţul Paisie Velicikovski într-un tratat slavon înşase capitole despre rugăciunea minţii scris la Dragomirna între anii 1768–1770 caapologie împotriva unor monahi care huleau rugăciunea lui Iisus, tratat cunoscut şi85 Cf. R. Fl. Floghaus, 1997, p. 228–271. Pentru teologul luteran Floghaus, la Palama ar exista, pe deo parte, o juxtapunere a două soteriologii principial contradictorii şi eterogene: unapaulin-augustiniană axată pe Întrupare şi Cruce, şi alta mistic-energetică isihastă; iar, pe de altă parte,o nouă concepţie despre theosis identificată cu theoria sau vederea slavei necreate a lui Dumnezeu,distinctă de „theoza” vechilor Părinţi care e strict reversul întrupării şi kenozei lui Hristos. O încercaremai nuanţată, dar nu întru totul satisfăcătoare, de a depăşi unilateralitatea interpretărilor extreme alelui H.-G. Beck şi J. Meyendorff, a încercat iezuitul G. Podskalsky, „Gottesschau und Inkarnation. ZurBedeutung der Heilsgeschichte bei Gregor Palamas”, Orientalia Christiana Periodica 35 (1969),p. 5–44. Rezultatul final este tot acela al subminării în gândirea Sfântului Grigorie Palama acentralităţii Întrupării, Tainelor harului de o metafizică emanaţionistă şi o mistică ascensională de tipneoplatonic, cele două motive rămânând insuficient integrate.126