ANUARUL ACADEMIC 2003-2004 - Facultatea de Teologie "Andrei ...

până la unirea lor conjugală într-un singur trup (Ef 5, 32); tot aşa şi sfinţiiunindu-se cu Dumnezeu devin un duh cu El (1 Co 6, 17) (§ 69). Un alt exemplubiblic e oferit de parabola fiului risipitor: începutul plânsului său e legat de durereşi ruşine, dar sfârşitul său e bucuria sărutării şi îmbrăţişării lui de către Tatăl laîntoarcerea acasă (posibilă aluzie la troparul „Braţele părinteşti…” din slujbatunderii în monahism, care actualizează tocmai această parabolă evanghelică).Finalul e un scurt îndemn la asumarea fericitei sărăcii şi a plânsului mângâietor(§ 71). Apelul insistent la sărăcie e o constantă a întregii tradiţii isihaste răsăriteneşi el va reveni în prim-plan într-un mod dramatic în Rusia la sfârşitul secolului XVşi începutul secolului XVI în controversele dintre monahii isihaşti ai Sfântului NilSorski, adepţi ai sărăciei monahale radicale, şi cei din jurul Sfântului IosifVolokolamski, adepţii unui monahism economic şi productiv. Pledoaria pentrusărăcie a Sfântului Grigorie Palama în Bizanţul mijlocului secolului XIV să fie oareun ecou răsăritean al asprelor controverse pe tema sărăciei purtate în primajumătate a secolului de aripa radicală „spiritualistă” a ordinului franciscan,controverse care s-au încheiat cu condamnarea „spiritualilor” şi a sărăciei de papaIoan XXII în 1323?În orice caz, semnificativ este faptul că monahiei Xeni Sfântul GrigoriePalama îi prezintă o variantă a vieţii isihaste adaptată pentru mănăstirile urbane şiîn acelaşi timp integrate unui program pedagogic formativ, cel al educaţiei unortinere principese bizantine. Fapt şi mai elocvent este că el nu s-a oprit aici:concomitent cu tratatul-epistolă către monahia Xeni, Sfântul Grigorie Palama aoferit o versiune de isihasm pentru intelectuali laici 109 .109 Fapt iarăşi semnificativ din toate aceste trei versiuni de isihasm prezentate de Sfântul GrigoriePalama — pentru eremiţi, pentru monahii urbani şi pentru intelectuali —- lipseşte orice fel dereferinţă la vreun aspect „tehnic”. Aşa cum scria părintele J. Meyendorff: „În lungii ani petrecuţi laMuntele Athos, Palama a asimilat ansamblul spiritualităţii isihaste. Dacă împrejurările nu l-ar fiaruncat în polemica doctrinară, el ar fi lăsat totuşi o operă spirituală destul de importantă, dar fără nicio trăsătură originală. Spiritualitatea centrată pe rugăciunea lui Iisus pe care o învaţă ucenicilor săiduhovniceşti reflectă foarte exact tradiţia unui Diadoh, Ioan Scărarul şi Teolipt, cu o dependenţă maimarcată de Evagrie. E important de observat că aceste opere duhovniceşti ale lui Palama nu conţinnici o referinţă la metoda respiratorie, de care nu vorbeşte decât pentru a-i lua apărarea împotriva luiVarlaam. E imprudent a spune că tăcerea asupra metodei din partea unor mari autori duhovniceşti aiepocii — Teolipt, Cabasila — ar indica o ostilitate faţă de ea din partea acestora. Palama nu era ostil,dar găsea inutil să menţioneze peste tot un aspect secundar şi foarte particular al isihasmului epociisale” (1959, p. 202).142