ANUARUL ACADEMIC 2003-2004 - Facultatea de Teologie "Andrei ...

culminantă, spre asemănarea cu Dumnezeu şi spre teologia cea mai înaltă şiinfailibilă prin rugăciune neîncetată, liniştirea [isihia] minţii, smerenie şiplâns, să observăm, dacă o să reuşim să observăm, cum a fost acest adevăratom al lui Dumnezeu în privinţa acestor lucruri foarte dumnezeieşti şi foarteînalte. Cele privitoare la teologia mai înaltă şi cele ce ţin de ea să aştepte însăacum locul şi timpul cuvenit, iar celelalte oricine le-ar putea admira uşor,chiar dacă nu în chip demn, dar a le parcurge pe fiecare în parte şi a le aduceascultătorilor sub ochi, ca să spunem aşa, mi se pare că face parte dinlucrurile imposibile. De aceea se cade să ascultăm felul în care dezvoltălimba lui aceste lucruri, întrucât nimeni altul nu-l poate cunoaşte pe el şilucrurile lui ca el însuşi, nici nu ştie să le spună şi scrie aşa cum o face elînsuşi. Aşadar, înţeleptul vorbeşte despre răgazul/oprirea minţii şi celenăscute de acesta, precum şi despre luminarea dumnezeiască, atunci cândscrie între multe altele împotriva [lui Akindynos] celui ce se opunea acesteidumnezeieşti lumini 26 :Aşadar, când mintea se depărtează de orice lucru simţit şi iese lasuprafaţă din potopul zarvei din jurul acestora şi se uită la omul dinăuntru,văzând mai întâi masca hidoasă care s-a pus asupra lui din rătăcirea ei încele de jos, se grăbeşte să o spele prin plâns; apoi, după ce a desfiinţat acestvăl diform, intră atunci în chip netulburat, fără să fie hărţuită în chip nenobilde feluritele afecţiuni ale sufletului, în vistieria adevărată dinăuntru şi seroagă Tatălui Care este în ascuns [Mt 6, 6] şi Care-i dă mai întâi darul careconţine în el toate darurile harului: pacea gândurilor [Ir 36, 11], împreună cucare desăvârşeşte smerenia care naşte şi conţine orice virtute, nu pe ceaalcătuită de cel ce vrea din vorbe şi înfăţişări exterioare uşor realizabile, cipe cea care are mărturia bunului şi dumnezeiescului Duh şi pe care o creeazăÎnsuşi Duhul înnoit în cele dinăuntru ale omului [Ps 50, 12].În aceste [virtuţi] ca într-o împrejmuire sigură a raiului minţii crescfeluriţii pomi ai virtuţii celei adevărate, iar în mijlocul ei se înalţă palatelesacre ale iubirii, în porticurile cărora înfloreşte preludiul veacului viitor,negrăita şi nedesfiinţata bucurie. Căci neagoniseala e mama negrijii, negrija26 = Antireticul VII, 34–40 împotriva lui Akindynos = Cuvânt către monahia Xeni § 54–62.100