ANUARUL ACADEMIC 2003-2004 - Facultatea de Teologie "Andrei ...

Dar în această apologie a dinastiei macabeene 18 e strecurată pe alocuri oviziune diferită (eseniană?), o atitudine reţinută în ceea ce priveşte elogiulmacabeilor, concretizată în lipsa secţiunilor poetice în istoria lui Ionatan 19 , sau, maievident, în omiterea acestuia din testamentul lui Matatia 2,64 ş.u. 20 Deşi timidă, eacorespunde cu informaţiile extrabiblice despre existenţa unei opoziţii faţă depolitica reliigoasă a hasmoneilor, îndeosebi a preluării funcţiei sacerdotale, iniţiatăde Ionatan. (Qumran, Iosif Flaviu) 21 .2 Macabei: teologie şi mărturisire. A 2-a carte a Macabeilor nu e compusăcu aceeiaşi obiectivitate ca cea dintâi. Aici prevalează nota religioasă şi intenţiaautorului de a oferi o operă de zidire sufletească, lucru ce se observă din discursulpe alocuri oratoric şi din reflecţiile sale personale. Cartea a 2 Mac este o lucraremai teologică decât prima. Dacă în prima Dumnezeu nici nu este numit (se folosescsubstitute, cum ar fi „cerul”), a doua carte insistă asupra prezenţei şi intervenţiei luiDumnezeu în istorie în favoarea poporului său.Sunt câteva idei interesante în cartea 2 Mac, care nu contravin doctrineicărţilor canonice ale Vechiului Testament şi au cunoscut o dezvoltare ulterioară îngândirea teologică creştină. Ele merită de aceea să fie expuse aici pe scurt.a.Creaţia lumii şi creaţia vieţii.În discursul ei, mama tinerilor macabei afirmă că Dumnezeu a creat lumea„nu din cele ce sunt” (LXX: ouvk evx o;ntwn), respectiv „din cele ce nu sunt”(LXX, recenzia lucianică: evx ouvk o;ntwn), adică „din nimic” (Vulgata: exnihilo).„Rogu-te, fiule, ca, la cer şi la pământ căutând şi văzând toate cele ce sunt întrînsele,să cunoşti că din cele ce n-au fost le-a făcut pe ele Dumnezeu şi peneamul omenesc la fel l-a făcut” (7,28).18 Engel, p. 277; 282.19 Astfel Engel, p. 281.20 Poate şi relatarea despre instituirea lui Ionatan ca arhiereu la iniţiativa unui străin şi faptul că primeiliturghii oficiate e asociată cu înmulţirea trupelor sale (în Deut 17,16 unul din pericolele şineajunsurile regalităţii, aici probabil dovada că Ionatan acţionează contrar Legii!).21 Engel, p. 281 ş.u.14