ANUARUL ACADEMIC 2003-2004 - Facultatea de Teologie "Andrei ...

Bisericii (J. Meyendorff, G. Mantzaridis). Sfântul Grigorie Palama ar fi realizatastfel o „integrare teologică a isihasmului” ca „mistică a Întrupării”: „Esenţialulgândirii lui Palama asupra isihasmului nu stă în consideraţiile despre unitateaontologică în omul natural a minţii şi trupului. Argumentul său principal e legat defaptul întrupării. O ilustrare interesantă şi originală a acestui fapt o găsim înTratatul său la Intrarea în biserică a Maicii Domnului, care e un fel de biografiespirituală a Fecioarei Maria redactată în anii de tinereţe ai lui Grigorie. Într-adevăr,dacă Părinţii aparţinând liniei lui Origen au ales pentru a ilustra etapele urcuşuluiduhovnicesc personajul lui Moise, Palama s-a întors spre Maria pentru a tratat unsubiect asemănător şi a face ca viaţa duhovnicească să sfârşească nu într-o simplăvedere a lui Dumnezeu, ci în contactul corporal şi ultim al Întrupării” 80 . La bazaîntregii teologii a lui Palama ar sta „superioritatea faptului creştin asupra oricăroraspiraţii mistice sau psihologice exterioare harului Întrupării. Mai mult decâtdascălii duhovniceşti care l-au precedat, el simte realitatea schimbării radicaleintervenite în relaţiile dintre Dumnezeu şi om ca urmare a Întrupării; el dă astfelmisticii creştine un fundament obiectiv independent de orice psihologie şi, maimult, de orice «tehnică spirituală». Hristos, mai exact Trupul Său, adică deplina Saumanitate zămislită în sânul Fecioarei, e unicul nostru punct de contact cuDumnezeu; El e Mijlocitorul harului sfinţitor şi îndumnezeitor, şi prezenţa acestuiae obiectiv reală în Biserică. Palama integrează spiritualitatea monahală în istoriamântuirii şi o eliberează astfel de ultimele urme de idealism platonic” 81 ; aceastăreacţie antiplatonică conţinând în ea nu altceva decât elementele unui „materialismcreştin” 82 . Această lectură dată de părintele J. Meyendorff teologiei palamite încheie existenţialistă ca un corectiv biblic-hristologic adus platonismuluievagriano-dionisian, ca mistică incarnaţională şi sacramentală a fost implacabildemontată într-o critică imparabilă de părintele John Romanidis 83 . El a evidenţiatcu perspicacitate faptul esenţial, observat înainte şi de părintele G. Florovsky 84 , căla Sfântul Grigorie Palama există o diferenţă între îndumnezeirea persoanelor80 J. Meyendorff, 1959, p. 214.81 Ibid., p. 214.82 Ibid., p. 221–222.83 „Notes on the Palamity Controversy and Related Topics II”, Greek Orthodox Theological Review 9(1963–1964), p. 225–270.84 Creation and Redemption, , p. 102, 137–147.125