ANUARUL ACADEMIC 2003-2004 - Facultatea de Teologie "Andrei ...

Athos şi în regiunile limitrofe. Memoria pustnicului Petru Athonitul era încă vie laAthos la mijlocul secolului IX când, în contextul opoziţiei sihaştrilor faţă deintroducerea „inovaţiei” chinovialismului la Athos, liderii acestui grup i-auporuncit monahului Nicolae să-i redacteze Viaţa ca manifest al anahoretismuluioriginar al monahismului athonit şi tip ideal al ascetismului aghiorit. Pentruperioada athonită Nicolae dispune de canonul lui Iosif şi tradiţii orale. Pentru acompleta lacuna începuturilor vieţii lui Petru Athonitul şi –ai da un trecut lumesc,Nicolae a făcut apel la episodul minunilor postume ale Sfântului Nicolae cu PetruScholarul (Soldatul) 51 eliberat din captivitatea arabă. Spre a explica absenţastânjenitoare a moaştelor, Nicolae a putut face apel la existenţa unui cult local alunui sfânt din Tracia, un alt omonim Petru Tracul despre care informaţiile suntfoarte vagi 52 . Viaţa scrisă de Nicolae apare astfel drept combinarea a cel puţin două(sau trei) tradiţii diferite fiecare legate de un sfânt cu numele Petru: soldatul şipustnicul (şi tracul). Diferenţa între cele două tradiţii e evidentă şi din faptul cădacă în prima parte patronul şi protectorul lui Petru soldatul e Sfântul Nicolae, încea de-a doua protectoarea prin excelenţă a lui Petru pustnicul athonit este MaicaDomnului. Petru Athonitul e descris potrivit tipului hagiografic al „eremituluigol” 53 şi acoperit doar cu părul capului său, al cărui prototip exemplar e Sfântulpustnic egiptean Onufrie din secolul IV (BHG 1378) 54 . D. Papachrysanthou 55 crede51 Cf. G. Anrich, Hagios Nikolaos. Der heilige Nikolaos in der griechischen Kirche, vol. I, Leipzig,1913, p. 174–181; cf. discuţia din vol. II, 1917, p. 293–295, 403–405. Anrich, urmat dePapachrysanthou, consideră identificarea celor doi Petru — Scholarul şi Athonitul — gratuită şibazată pe o simplă omonimie. Anrich arată că o versiune prescurtată a minunilor Sfântului Nicolae,aşa-numita Via acephala, oferă trei elemente inedite: la eliberarea din Samará, Sfântul Nicolae dă luiPetru trei pâini de drum; papa care îl tunde monah pe Petru este Nicolae I (858–867), iar finalulepisodului sună: „Iar după ce a fost tuns, omul şi-a petrecut restul vieţii ca ascet la Muntele Athos”.Iar Papachrysanthou editează o altă prelucrare a episodului soldatului prizonier la arabi şi eliberatmiraculos (în care apar cele trei elemente), şi în care Petru e strateg al Capadociei şi e făcut prizonierde pavlicieni care îl predau arabilor (1974, p. 54–61, Thauma de duce Cappadocio) aluzie la cazulducelui Constantin Krateros. De aici Papachrysanthou trage concluzia (p. 31) că la mijlocul secoluluiIX exista deja o tradiţie care identifica pe cei doi Petru: Athonitul, căruia nu i se cunoşteau originile,şi Scholarios (Soldatul), căruia nu i cunoştea restul vieţii de după eliberarea miraculoasă dincaptivitatea arabă.52 Cf. Papachrysanthou, 1974, p. 40; A. RIGO, 1999, p. 13 şi 16.53 Cf. C. A. Williams, Oriental Affinities of the Legend of the Hairy Anachorete, Urbana, 1926, şirecenzia critică a lui P. Peeters, Analecta Bollandiana 47 (1929), p. 138–141.54 Viaţa greacă în Acta Sanctorum lumii, vol. II, 1698, p. 527–533 şi V. Latîsev, Monologii anonymibyzantini, vol. II, Petrograd, 1912, p. 4–46; prelucrarea retorică bizantină scrisă de Nicolae Sinaitul însecolul XI a fost editată recent de F. Halkin în Rivista di studi bizantini e neoellenici 24 (1987), p. 7–27, şi P. Paschos în Theologia 61 (1990), p. 817–858.113