ANUARUL ACADEMIC 2003-2004 - Facultatea de Teologie "Andrei ...

creştinului e solicitat puternic pentru a diferenţia aspectele esenţiale de cele deordin secund. Continuitatea hristică nu se opune expresiilor particulare, specificeunui timp anume, ale credinţei, la fel cum nu se opune ea nici celor spaţiale. Dincontră, mesajul creştin este menit să fie formulat în categorii specifice fiecăreiepoci, pentru a deveni astfel accesibil oamenilor trăitori în respectivele cadreculturale. Tot primele secole creştine dovedesc că Biserica a avut forţa de a seridica la înălţimea acestei chemări de permanentă păstrare şi adaptare. Procesul nueste lipsit de dificultate, la fel cum nici analiza şi evaluarea trecutului nu sunt demulte ori facile. Ce să mai vorbim despre raportarea la o istorie în care o pondereconsiderabilă o au factorii seculari, în diferitele lor forme şi modalităţi de apariţie...Care este raportul dintre Biserică şi cultură? În ce măsură diferitele situaţiiculturale îşi pun amprenta asupra modului vestirii Evangheliei, în formă şiconţinut?În confruntarea dintre cultură şi religie, şansa acesteia din urmă e dată demăsura în care reuşeşte să îşi plieze conţinuturile pe un suport cultural, păstrânduleîn acelaşi timp nealterate în conţinutul lor. Pilduitoare pentru noi rămâne epocapatristică, în care succesul Creştinismului a datorat mult capacităţii Părinţilor de aîngloba o lume culturală şi de a propune credinţa în termenii familiari omului deatunci. Cultura, indiferent de nivelul ei, reprezintă un capital însemnat, prinintermediul căruia conţinuturile religioase pot fi transmise. Pentru inculturalizareaEvangheliei în orice loc şi timp se impune cu necesitate respectarea acelorconţinuturi ale culturii care nu se află în contradicţie flagrantă cu mesajul revelat.Există culturi ce deţin o bogăţie mai mare în conţinut şi expresie, favorizândastfel încopcierea unui mesaj creştin, şi există culturi, cum ar fi cea care setransmite în general pe canalele media, ale căror propuneri par a veni încontradicţie cu cele creştine. Singură confruntarea autentică cu o asemenea lumeculturală, concentrată pe descoperirea şi valorizarea tuturor elementelor pozitive, eîn măsură să ofere unei viziuni religioase şansa de a se impune. Avem nevoie deastfel de confruntări şi avem nevoie de oameni, creştini trăitori, care să fie capabilisă se angajeze, cu deschidere şi prudenţă, într-un asemenea proces. 1414 Olivier Clément, „Ortodoxia văzută de un occidental”, în Constantin Coman, Ortodoxia subpresiunea istoriei, Ed. Bizantină, Bucureşti 1995, p. 265-266.284