ANUARUL ACADEMIC 2003-2004 - Facultatea de Teologie "Andrei ...

de chiriarh. Toate hotărârile acestui consiliu urmau să fie supuse aprobării şisemnării episcopului 61 .La întrebarea dacă acest Consiliu ar trebui să cuprindă cele trei secţiuni,respectiv secţiunea axată pe probleme bisericeşti, secţiunea şcolară şi secţiuneaepitropească, sau ar fi mai bine să rămână un singur consiliu, unitar; apoi dacă artrebui să fie cuprinşi şi membri mireni în Consiliu, Miron Cristea nu a pregetat prina argumenta intenţiile sale folosindu-se chiar de Şaguna:„Şaguna însuşi proiectase un singur Consistor, fără trei senate şi constatatornumai din clerici; dară, introducându-se şi mireni în Consistor, a trebuit să setrifurce Consistoriul, ca să nu se ocupe mirenii şi cu lucruri strict spirituale,bisericeşti” 62 .Afirmând acestea, Miron Cristea se afla în eroare, deoarece în Proiectul din1864, Şaguna a prevăzut într-adevăr un singur Consistoriu (numit Sinedrionulpresbiterilor), cu rol consultativ în afaceri strict bisericeşti, alcătuit doar din clericişi ale căror hotărâri trebuiau aprobate de către episcop. În acelaşi timp însă, Şagunaa proiectat încă alte două organisme de conducere la nivel eparhial, anume Senatulşcolar şi Epitropia, alcătuite în proporţie de două treimi din laici şi o treime dinclerici; episcopul nu avea drept de veto împotriva deciziilor acestor două organe deconducere a problemelor şcolare şi financiare din eparhie. Cele trei organe deconducere eparhiale au fost menţinute de deputaţii Sinodului eparhial ardelean din1864. În 1868 însă, membrii CNB de la Sibiu au dorit unirea celor trei organismeîntr-un singur Consistoriu cu trei Senate (asemănător unui Guvern cu treiMinistere). Şaguna a acceptat această doleanţă a deputaţilor din CNB, dat fiindfaptul că laicii nu dobândeau drept de decizie asupra problemelor strict bisericeşti(Senatul strâns bisericesc urma să fie alcătuit doar din clerici, acceptaţi în aceastăfuncţie de ierarh).Totuşi, Miron Cristea a susţinut că Şaguna nu a acceptat de bună voieConsistoriul cu trei Senate. Mai mult, a considerat că toată această organizare numai era oportună:61 Ibidem, p. 22.62 Ibidem.61