ANUARUL ACADEMIC 2003-2004 - Facultatea de Teologie "Andrei ...

O obiecţie ar putea veni din faptul că termenul obişnuit pentru exprimarea noţiunii depreot, în limba greacă, este ιερευς. Profesorul Justin Moisescu explică acest lucru prin faptulcă primii creştini evitau să dea numele acesta slujitorilor bisericeşti tocmai pentru a nu se faceconfuzie între preotul lui Hristos, înzestrat cu har dumnezeiesc pentru mântuireacredincioşilor şi preotul mozaic ori păgân 34 . Totuşi, el a pătruns cu timpul, în graiul creştinacordându-se, în general tuturor slujitorilor bisericeşti, care primesc la hirotonie, harul preoţiei.În epoca apostolică, însă, noţiunea aceasta a rămas exprimată de obicei prin cuvântul„presviter”.Dar folosirea acestui cuvânt mai relevă un aspect, anume că neîntâlnind niciodată înNoul Testament expresia „presviterii poporului”, şi „presviterii Bisericii” putem trageconcluzia, că ei nu erau numai „mai mari ai credincioşilor”, ci mai ales o categorie aparte decredincioşi, fiind înzestraţi cu har dumnezeiesc pentru a împlini sarcini alese.Scăpând din vedere (sau ignorând) aceste aspecte ale cuvântului πρεσβυτερος folositîn Noul Testament, el apare deseori tradus în româneşte cu obişnuitul cuvânt de „bătrân”, maiales în ediţiile româneşti ale Noului Testament sau ale Sfintei Scripturi tipărite de SocietateaBiblică Britanică 35 . Dar această traducere nu numai că este greşită, dar ea vrea să ascundăaspectul sacramental al preoţiei în epoca apostolică, ce este revelat atât de clar de exegezacontextuală şi etimologică a acestui cuvânt.Astfel, traducerea cuvântului πρεσβυτερος nu este deplin îndreptăţită să se facă princuvintele: bătrân, cârmuitor, căpetenie, slujitor bisericesc, căci fiecare estompează una dinlaturile acestei instituţii de origine apostolică. Cel mai potrivit cuvânt românesc pentrutraducerea acestui cuvânt este cel de „preot” care exprimă cel mai fidel nu numai noţiunea deslujitor în treapta a doua a preoţiei, dar se referă în acelaşi timp la slujitorii din cele trei trepteale ierarhiei bisericeşti: diaconi, preoţi şi episcopi 36 .4. Numirile speciale ale slujitorilor bisericeşti şi sinonimia lorOdată cu organizarea ierarhiei bisericeşti în epoca apostolică, apare şi definitivarea numirilorgenerale care se referă la slujitorii bisericeşti în general şi a numirilor speciale care se referă latreptele ierarhice a slujitorilor bisericeşti. Dar acest proces de fixare a unor termeni ce34 Ibidem, p. 10.35 Vasile Mihoc, Preoţia după Noul Testament, în Mitropolia Ardealului, 1974, nr. 4-6, p. 258.36 O explicaţie mai completă la I. Moisescu, op. cit., p. 10-14.318